Am găsit întâmplător o cheie de la un apartament străin, în buzunarul soțului meu.

Într-o zi, luasem pașaportul soțului din jacheta lui, pentru că trebuia să fac o copie. El dormea – veniseră din schimbul de noapte, de aceea nu l-am trezit. În buzunarul interior, în afară de document, am găsit și o cheie de la un apartament. Nu al nostru, ci unul străin. O cheie cu un breloc pentru fete.

Am fost surprinsă și am făcut o poză. Dacă va schimba locul sau va spune minciuni? Am plecat la muncă. I-am lăsat un bilet soțului, ca să nu-și caute pașaportul.

Toată ziua la muncă stăteam ca pe ace, am povestit colegilor mele.

– Are o amantă! Cheia e de la casa ei! – aceasta a fost opinia majorității.

N-am vrut să cred asta. Poate a găsit cheia. Sau i-a dat-o cineva în timpul vacanței, să hrănească o pisică spre exemplu?

Alexandru, soțul meu, s-a trezit la ora trei și m-a sunat imediat. Am auzit prin voce că era îngrijorat. Întreabă:

– Ce ai căutat în buzunarul meu?

– Ți-am cerut să faci o copie a pașaportului timp de o săptămână. Mi-ai îndeplinit cererea? Nu. Totul sunt nevoită să fac singură. Ce s-a întâmplat dacă am căutat pașaportul în buzunar? Sunt soția ta, nu un străin. Și tu îmi iei câte ceva din buzunare. Alexandru, cei cu cheia din buzunarul tău? – l-am întrebat imediat.

Nu am primit nici un răspuns. Am pierdut legătura. Îl sun iar – telefonul nu era disponibil. Colegii chiar mai mult au început gălăgia:

– Ar fi trebuit să-ți faci o copie a cheii, apoi să-ți vânezi soțul! Ar fi fost prins în flagrant!

Nu vream să cred! Suntem căsătoriți de aproape 8 ani, avem un copil, apartamentul este în ipotecă. Ne certăm o dată pe an, este bun, generos, receptiv. După muncă imediat vine acasă, nu merge la pescuit sau cu prietenii la băi. Dacă ar fi avut o amantă, aș fi simțit imediat.

Telefonul soțului este întotdeauna la vedere, am instalat aplicații pe acesta, mă joc seara când este acasă. În browser-ul de pe computer, toate parolele sunt salvate: atât de e-mail, cât și cele de pe rețele sociale. Nu curăță istoricul solicitărilor. Nu s-au observat ciudățenii. Cu excepția cheii.

– Nu, nu! Am încredere în soțul meu!

Ca răspuns la replica mea, am fost acoperită cu o grindină de povești. Toți au început cu cuvintele: ”Eu, de asemenea, aveam încredere în soțul meu…”, dar totul s-a încheiat astfel: ”pensia alimentară nu plătește, s-a căsătorit din nou…”.

Colegii m-au pus pe gânduri la maxim. Eram dispusă să renunț la muncă și să mă duc acasă ca să-l pedepsesc pe trădător.

Soțul nu răspundea. După ce s-a terminat ziua de muncă, am luat copilul de la grădiniță și l-am dus la mama. Eu m-am grăbit acasă. Starea de spirit era foarte proastă.

Intru în apartament, îmi scot pantofii și paltonul, mă duc la zgomotul apei din bucătărie. Soțul spăla vasele, fluiera ceva sub nas.

– A cui e cheia? – întreb, iar în capul meu, scenariul divorțului se derulează: la mama mă mut cu copilul, dau cerere la pensia alimentară, iau mașina. Ipoteca – cu ipoteca, se va descurca el, nici măcar nu mă voi implica. Stop! Cum să nu? S-o aducă în apartamentul nostru pe proprietara brelocului stupid și să schimbe totul aici pe gustul lor? Nu!

– Unde e copilul?

Ia te uită, ți-ai amintit de copil? Eram gata să-mi exprim tot ce am crezut în această zi, dar m-am oprit. Nu putea! Nu a putut el! Trebuie să ai încredere în soț!

– Alexandru, dragule, fii bun, spune-mi: a cui cheie e în buzunarul tău? – eram foarte nervoasă.

Soțul a oprit apa, s-a așezat și a început să spună:

– Mama nu se simte prea bine în ultima vreme. Mi-a dat un duplicat al cheii de la apartamentul ei, pentru orice eventualitate. Mi-a cerut să merg în vizită la ea mai des. Apropo, iubito, am nevoie de un telefon nou: mi-am scăpat telefonul azi în cana cu ceai.

– De ce nu mi-ai spus că mama ta ți-a dat cheia? – m-am înfuriat.

– Mi-a cerut să nu-ți spun nimic.

– Are teamă că o să-i iau apartamentul? Ce prostie! Poate că nu e cheia ei.

– Sun-o și întreabă.

Am sunat. Știți ce mi-a spus? Ea nu știe nimic despre nici de o cheie! Termin conversația, iau tigaia în mână și merg spre soțul meu. M-a luat de mână și m-a dus pe hol:

– Îmbracă-te! Mergem la mama!

Tot drumul Alexandru mă privea urât. S-a supărat că nu l-am crezut. Cum să cred? Unul spune un lucru, mama lui – altul. Am ajuns. Mi-a dat cheia și mi-a spus să deschid ușa.

– Nu am fost invitați! – am refuzat.

Alexandru a sunat la ușă, mama lui a deschis-o. El a luat cheia cu care a deschis-o, a pus cheia cu breloc în lacăt și a întors-o. De două ori, lacătul s-a închis, încă de două ori s-a deschis.

A urmat o scena mută. Eu îl privesc pe Alexandru și-mi cer scuze. Soacra, cu nevinovăție:

– Oh, ai întrebat despre această cheie? Da, i-am dat-o fiului meu.

Alexandru a certat-o rău de tot pe mama sa. I-a dat cheia înapoi. Ne-am pornit spre casă, am trecut pe la mama mea și am luat copilul. Tot drumul îmi ceream scuze, pentru neîncrederea mea.

A doua zi la locul de muncă am vorbit despre ce ușă a deschis cheia găsită.

– Au conspirat! În timp ce erai la serviciu, Alexandru al tău a cumpărat un lacăt și a mers la mama lui și l-a schimbat! Nu, nu așa! Pur și simplu a luat cheia mamei sale și a pus brelocul pe ea! Te socot de o proastă! Dar tu-l crezi! – colegii au început iar vorbele, dar i-am rugat să nu mai zică prostii.

Am înțeles: nu ascult pe nimeni. Trebuie să am încredere în soț, dar nu în colegi, printre care 80% dintre femei sunt divorțate.

Am încredere în soț. Dar uneori, seara, când adorm, totuși stau la îndoială. Poate că nu era atât de simplă cheia aia?