Ajută-ți copilul să-și dezvolte capacitățile intelectuale

Cum pot fi dezvoltate capacitățile intelectuale ale copilului? Nu există un răspuns universal la această întrebare. La problema “educației minții” generației noi s-au căutat răspunsuri pe tot parcursul istoriei. Oamenii de știință și pedagogii au elaborat multe sisteme de educație și dezvoltare a copiilor.

Bunăoară pedagogul german Friedrich Fröbel a fost printre primii susținători ai ideii că copiii trebuie educați și dezvoltați prin jocuri, iar jucăriile trebuie să fie cât mai simple (mingi, cuburi, cilindri etc.). Prin așa gen de activități se dezvoltă imaginația copiilor, care este esențială pentru dezvoltarea lor ulterioară.

Toate jocurile create de Fröbel sunt însoțite de interacțiune verbală (cântece, poezii scurte) menită să îl ajută pe copil să înțeleagă propriile acțiuni. Sistemul elaborat de acest pedagog sunt astăzi mai actuale ca oricând, căci există o mulțime enormă de instrumente de joc: cuburi, lego, mozaic, puzzle etc.

Un alt pedagog celebru a fost italianca Maria Montessori. Sistemul elaborat de ea presupune ajutorarea copilului în auto-educație și auto-dezvoltare. Această femeie a creat jocuri și instrucțiuni care îi ajută pe copii să deosebească formele, culorile, sunetele, proprietățile materialelor etc. Ideile Mariei Montessori rămân foarte populare până în ziua de azi, dar numai un pedagog cu pregătire specială poate implementa acest sistem.

Pedagogia contemporană pune în valoare curiozitatea firească a copiilor, folosind-o pentru a-i învăța să pună corect întrebările, să caute legități, să discute, să tragă concluzii, să cunoască lumea înconjurătoare.

Primele întrebări despre lumea din jur apar în jurul vârstei de 2 ani. De regulă totul începe simplu: “Ce e asta?”, “Cine e acesta?”, “Cum se numește asta?”. În această perioadă părinții trebuie nu doar să satisfacă această curiozitate de bază a copilului, ci și să îi ofere informații suplimentare. Spre exemplu: “Aceasta e o mașină. Ea are volan, roți, uși. Ea se mișcă și semnalizează: bi-bi.” Mai târziu în caracterizarea obiectului se includ și adjective și alte părți de vorbire: “Mașina e mare, frumoasă și merge repede”, după care părinții roagă și copilul să caracterizeze obiectul cu cuvintele sale.

La vârsta de 4 ani copilul are deja capacitatea de a stabili relații cauză-efect, de aceea s-ar potrivi foarte bine întrebări de genul:

  1. De ce afară sunt băltoace?
  2. De ce s-a uscat floarea de cameră?
  3. De ce nu se poate să mâncăm zăpadă?
  4. De ce păsările pleacă în țările calde?

La vârsta de 4-6 ani se pot face cercetări experimentale. Bunăoară turnați apă într-un lighean și puneți în el o minge și o cheie, după care discutați cu copilul de ce un obiect s-a cufundat, iar altul a rămas la suprafață. Sau sugerați-i copilului să amestece diverse culori pentru a obține o nouă culoare. Un alt experiment interesant ar fi ca micuțul să urmărească activitatea animalelor de casă și să-și expună observațiile și concluziile despre cum arată animalul, ce mănâncă etc.

Pentru dezvoltarea intelectului copilului cel mai important este să îi acordați timpul și dragostea dvs. Fiți mereu implicați, atât tata, cât și mama, pentru a-l ajuta pe micuț să înțeleagă lumea din jur, în care el abia începe să se adapteze.

error: Content is protected !!