Adunările părintești văzute cu ochii unui tată

Adunările părintești sunt adesea întâlniri ale unor veverițe gălăgioase şi isterice. Aşa mi le imaginez eu.

Vă aduceți aminte că în şcoală exista numaidecât cineva care era mai deosebit decât ceilalți, unul „cu stea în frunte”. Acea persoană care nu poate să stea locului, nu poate să ia decizii cu calm, nici măcar cele mai obișnuite. Este acea persoană care are nevoie ca toată atenția să fie asupra ei. Acest elev nu este un codaș, nu este nici tocilar, nu are multe talente, el pur și simplu se hrănește cu atenție și pentru asta se dă în spectacol.

Toată lumea a avut unul din ăsta în clasă. Cred ca e un fenomen tipic pentru perioada de adolescentă.

La întâlnirea părinților de la grădiniță sunt toți astfel!

Educatoarea, zâmbește părinților și calm le aduce la cunoștință că:

− Pentru lecția de educație fizică copiii trebuie să aibă în vestiarul lor adidași, pantaloni negri și tricou alb fără imprimeuri.

− E posibil doar cu un singur desen pe el?

− Desenul distrage atenția copiilor. Pentru lecția de educația fizică este mai bine ca toți copiii să poarte tricouri simple albe.

− Pot avea un tricou gri?

− Mai bine alb.

− Bine Dar iată noi avem tricou alb cu o imagine. Este bun pentru lecție?

− Mai bine cumpărați unul alb.

− Bine. Dar să fie cu mânecă lungă sau scurtă?

− Mai bine cu mânecă scurtă.

− Deci de culoare gri?

− Mai bine un tricou alb.

− Au nevoie și de adidași?”

− Da.

− Pot să fie din cauciuc?

− În adidași de cauciuc, copiilor le va fi inconfortabil să se ocupe.

− Pot încalța altceva?

− Nu, adidașii sunt soluția perfectă.

− Bine. Noi avem niște sandale verzi.

− Mai bine adidași.

− Bine, dar e nevoie de pantaloni albi, da?

− Mai bine negri.

− Dar sunt mai potriviți albi sau totuși gri?

− Pantaloni negri.

Sunt uimit de răbdarea și rezistența acestei minunate educatoare – un adevărat titan al spiritului. Este drăguță, expresivă, are un zâmbet fermecător. Iubește foarte mult copiii. Și îi înțelege. Acest lucru este evident.

Cineva a trimis o bunică surdă de nouăzeci de ani la această adunare.

− Ce spune? – tot întreabă bunica de cei din jur.

În final a fost ales comitetul părintesc. La drept vorbind le sunt recunoscătoare acestor 3 femei pentru responsabilitatea asumată.

Femeile au început imediat să calculeze cu voce tare sumele pe care le vor colecta. Au ajuns la această concluzie:

− Vom calcula și apoi vă vom anunța.

− Ce zic? – a întrebat bunica.

− Să calculați de câți bani este nevoie și apoi să ne anunțați și pe noi. A sugerat brusc unul dintre părinți.

− Vom calcula și apoi vă vom anunța.

− Dar iată că atunci când noi am absolvit școala, și am strâns o sumă bunicică. Dar am avut multe cheltuieli, transport, alcool.

− Ce legătură are asta?

− Eu doar spun. Au fost multe cheltuieli.

− Vom calcula și apoi vă vom anunța.

− Da, să calculați de câți bani este nevoie și apoi să ne anunțați și pe noi.

− Da, rămâne să calculăm și imediat vă vom anunța.

− Despre ce vorbesc? – tot întreabă bunica.

Și iată așa, a trecut o oră și jumătate.

Dar peste geam deja e toamnă și frunzele îngălbenite sunt bătute de vânt.

error: Content is protected !!