Bărbații vin, pleacă, rămân, se întorc, regretă, nu-și aduc aminte, telefonează, uită să felicite cu ocazia zilei de naștere, dăruiesc flori, flirtează, se tem să privească direct în ochi, nu se salută. Însă indiferent de toate acestea, vă aveți întotdeauna pe sine. Indiferent ce v-ar dărui dragoste sau durere, acestea nu trebuie să fie un impediment pentru dezvoltarea dvs. personală.
Țineți minte, nouă nu ne aparține nimic, nici obiecte, nici oameni. Ei nu sunt ai noștri indiferent de cât apropiați ar fi. Chiar și de s-ar părea că sunt ai noștri, noi plătim cu celulele nervoase, cu bani, timp, suflet, ei nu ne vor aparține niciodată.
Vă aparțineți doar dvs. De aceea aveți posibilitate să profitați de acest lucru și să vă dezvoltați până la perfecțiune acel unic lucru ce vă aparține. El nu va pleca niciodată. Învățați-vă să trăiți la fel de fericit. Mama mea spunea: „Despărțirea de bărbat este la fel ca o perfecționare de un nivel înalt”. Nu deveniți jalnică și neajutorată, dar nici grosolană și dură.
Credeți în dvs., iar celelalte vor veni de la sine!