Iată ce anume stă baza unei familii fericite.
Aaron Ben-Ze’ev, profesor de filozofie și fostul rector al Universității din Haifa, adresează, pe paginile revistei Psychology Today, o întrebare extrem de actuală: este important ca partenerii să se iubească pentru a avea o căsnicie fericită sau exagerăm importanța iubirii? Să încercăm să cugetăm împreună cu el.
„Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mai puțin doresc să-i dedic timp acelei părți a umanității care nu s-a căsătorit cu mine” (Robert Brault).
Ideea că baza oricărei căsătorii este dragoste pasională a câștigat popularitate destul de recent, de circa 200 de ani. Majoritatea culturilor apreciau existența dragostei în căsătorie, dar nu considerau acest sentiment principalul motiv pentru o căsătorie. Dragostea era ca un fel de bonus.
La momentul actual căsătoria este considerată secundară, iar relațiile ar trebui să aibă la bază dragostea. Odată cu apariția idealului dragostei a crescut numărul divorțurilor, căsătoriilor civile, mamelor singure, persoanelor necăsătorite.
Potrivit lui Aaron Ben-Zeev dragostea a reușit să învingă căsătoria, iar la moment ar putea-o chiar distruge din interior.
Dorința de a se căsători din dragoste a sporit valoarea căsătoriei și aceasta a devenit principala prioritate a persoanelor singure. În același timp noul ideal aproape reușește să distrugă căsătoria.
Cuplurile se întreabă tot mai des: poate să divorțăm, dacă sentimentele noastre nu mai sunt aceleași iar căsnicia noastră a devenit o rutină?
Pentru a răspunde la această întrebare Aaron Ben-Zeev oferă două argumente:
1) Căsătoria este baza oricărei societăți; în afară de iubire include și alți factori importanți. Căsătoria există în anumite condiții socio-economice care influențează bunăstarea cuplului nu mai puțin decât lipsa iubirii.
2) Dragostea pasională nu va dura pentru totdeauna, contează doar ceea ce va rămâne după aceasta. Pasiunea este de scurtă durată, căsnicia este o cooperare pe termen lung, rutină, stabilitate. Aceste două concepte se exclud reciproc.
Prin urmare concepția că o căsătorie ar trebui să aibă la bază doar sentimentul de dragoste, duce la dezamăgire și divorț.
Înainte de căsătorie ar trebui să vă puneți mai multe întrebări: „Partenerul meu va fi un soț/un tată bun soț; o soție/o mamă bună?”
De-a lungul istoriei căsătoria a fost considerată mai mult un fel de „afacere” care trebuia să contribuie la bunăstarea ambelor familii sau, cel puțin, să nu le dăuneze tinerilor căsătoriți. Prin urmare povestea Cenușăresei este mai mult o excepție decât o regulă.
Dragostea este oarbă, oamenii nu în zadar spun: „Cel care se căsătorește din dragoste are nopți bune și zile rele”. În perioada Iluminismului se considera că dragostea ar trebui să evolueze lent, să aibă la bază admirație și respect.
Idealul iubirii a apărut în societatea occidentală. Acest lucru a fost influențat de creșterea nivelului de trai în țările occidentale.
Factorii socio-economici au și ei o influență asupra deciziei oamenilor de a-și crea o familie.
Și, desigur, persoana care are un statut socio-economic ridicat este mult mai atractivă pentru un viitor soț ori soție.
La momentul actual căsătoria de conveniență este un fenomen destul de rar, iar căsătoriile sunt în mare parte din dragoste.
Da, dragostea ocupă un loc central în viața noastră, este principalul motiv pentru decizia noastră de a ne căsători sau de a crea alte relații pe termen lung.
Cu toate acestea, potrivit lui Aaron Ben-Zeev, ar trebui să facem deosebire dintre dragostea pasională și cea adevărată.
Dacă atracția sexuală poate dura foarte puțin, atunci în relațiile de familie iubirea reciprocă dintre bărbat și femeie rezonează în mod constant, se întărește având la bază impresii frumoase, amintiri și experiențe.
La baza multor căsătorii se află o iubire pasională care nu ține cont, de exemplu, de intelectul scăzut sau de caracterul complicat al unuia dintre parteneri.
Pe termen scurt o astfel de căsătorie poate deveni o aventură romantică extraordinară. Cu toate acestea, după un timp, când pasiunea va scădea, va apărea dezamăgirea care va fi adesea însoțită de reproșuri reciproce.
Spre final ajungem la concluzia că o căsătoria va fi reușită și durabilă, dacă sentimentele și rațiunea nu vor fi un substitut, ci se vor completa reciproc. O căsnicie reușită este atunci când te îndrăgostești de aceeași persoană de mai multe ori la rând.
Sunteți de acord că dragostea pasională nu este un motiv pentru căsătorie?