9 motive pentru care, începând de la același nivel, un om devine bogat, iar altul eșuează!

Ce este independența financiară? E starea în care te poți asigura pe tine și pe cei dragi cu un anumit nivel de viață și cu anumite resurse financiare.

E foarte bine să fii asigurat cu resurse suficiente pentru a trăi în acest fel o lună de zile. Dar trebuie să tindem să nu gândim doar în termen de o lună, cum ne obișnuiesc angajatorii, ci să tindem spre o autonomie îndelungată.

Cum să îți îmbunătățești starea financiară

1. În primul rând rețineți că la servicii de creditare apelează oamenii cu mentalitate de sărac. De regulă astfel de oameni sunt mereu în datorii, care la rândul lor sunt în continuă creștere.

La cealaltă extremă sunt oamenii “de bani gata”, care nu înțeleg valoarea banilor fiindcă nu depun efort ca să-i câștige. Apropo, aceștia pot ajunge foarte ușor în categoria îndatoraților, căci dacă se întâmplă să li se epuizeze resursele financiare, ei nu văd altă soluție decât împrumuturile.

Deși în esență cămătarii sunt oameni cu o moralitate dubioasă, totuși trebuie remarcat că ura împotriva lor a fost mereu generată de cei care preferau să gestioneze resurse financiare străine, dar nu vroiau să plătească pentru asta nici măcar dobânda.

Evitați cu orice preț creditele și alte tipuri de împrumuturi, altfel nu veți înțelege ce înseamnă libertate financiară și chiar libertate în general.

2. Acumularea de resurse financiare trebuie mereu însoțită de respect pentru proprietatea străină. Trebuie să accepți că ce e străin nu e al tău. Cei care speră să se îmbogățească de pe seama proprietății străine, mai târziu sau mai devreme suferă eșec total.

Apropo de cămătari: marele lor dezavantaj e că ei nu aveau altă ocupație decât cămătăria. Ei nu munceau, iar asta duce la degradare morală și personală, căci “prin muncă omul e slăvit”.

Resursa muncii este de fapt orice activitate care produce o valoare adăugată pentru economie în general și pentru economia personală în particular. Resursa financiară este de puțin altă natură, dar este strâns legată de resursa muncii. Cei care încetează să muncească atunci când îmbogățesc, își pierd averea într-un timp scurt.

3. E important să conștientizați limita dintre resursele personale și cele comune, spre exemplu ale familiei. Deși un adolescent în principiu are acces la resursele financiare ale părinților, totuși destinația acestora este alta.

Astfel resursa financiară crește vizibil, bunăoară, la un student care începe să lucreze part-time, chiar dacă părinții îi asigură toate cele necesare. Dorința sa de a face un ban îl ajută nu doar nemijlocit prin resursele financiare câștigate, ci și prin faptul că el capătă experiență, își îmbunătățește CV-ul, începe să înțeleagă funcționarea pieței etc.

Pe de altă parte dacă studentul se mulțumește cu faptul că părinții îl asigură cu de toate și consideră că ei sunt datori să o facă, el riscă să continue să “cerșească” și după ce termină studiile. El se va angaja nu de dragul de a munci, ci de dragul de a-și asigura resursele pe care părinții nu i le mai oferă. Munca sa va fi de o calitate proastă, iar resursele financiare nu vor fi în creștere.

4. Dorința de a trăi din contul resurselor străine este specifică și femeilor care caută soți bogați (și viceversa). E remarcabil că astfel de femei pot valorifica și resursa muncii, dar iarăși o fac fără o motivație sănătoasă.

Omul care caută resurse financiare fără a fi gata să ofere resursa muncii devine cu timpul incapabil să muncească, deci incapabil de a fi independent și de a judeca adecvat situațiile din viață.

Resursele sale financiare devin tot mai limitate, iar așteptarea ajutorului din afară poate duce la stări anormale sau chiar boli, cum ar fi depresia, dependența de narcotice, alcool etc.

5. Când omul nu simte valoarea muncii și așteaptă bani de-a gata și nu îi primește, el poate deveni agresiv, deprimat, victimizat. În loc să se preocupe de câștigul unor resurse proprii, omul devine obsedat de resurse străine.

6. E o diferență mare între mentalitatea “muncesc de nevoie” și “vreau să muncesc”. Dacă omul muncește de nevoie, eforturile sale sunt direcționate greșit și el nu poate să se dezvolte, în timp de omul ce muncește dintr-o motivație interioară depune efort pentru a crește și a se dezvolta.

7. O bună sursă de forță și energie ar putea fi dorința de a-i ajuta pe cei dragi. Evident este vorba de un ajutor benevol, nu de unul făcut din datorie sau din frică. O motivație sănătoasă trebuie să-ți facă plăcere pentru că îi ajuți pe alții.

Mai mult decât atât, dacă toate energiile sunt orientate spre propria îmbogățire, atunci omul devine inadecvat, caută profit din absolut orice și riscă să piardă totul în afară de bani.

8. Creșterea resurselor financiare poate fi asigură și de găsirea unei armonii între asceză și lux. Spre exemplu asta ar însemna să nu investești resurse în lucruri prea ieftine, calitatea cărora lasă de dorit, dar nici să nu irosești resurse pentru lucruri scumpe, dar care nu oferă o calitate superioară, ci doar “statut”, “prestigiu”, “orgoliu”.

Totodată asceza nu trebuie motivată de zgârcenie, ci de dorința de a folosi resursele într-un mod rațional și de a nu le irosi pentru lucruri inutile.

La fel trebuie abordat și luxul: rețineți că acesta trebuie să vă servească, nu dvs. să-l serviți pe el. Dorința nesăbuită de a avea doar lucruri luxoase, scumpe, de brand, duce cu timpul la dependență față de aceste lucruri.

Formați-vă un principiu valabil mereu: să cheltui mai puțin decât câștigi. Și nu cumpărați lucruri pentru care ați fi nevoiți să împrumutați bani.

9. E important să ai un “amortizor” financiar pentru a te simți în siguranță. Și nu e vorba doar de o anumită rezervă de bani, ci de obiceiul de a păstra o anumită parte din orice venit.

Resursele financiare se înmulțesc prin muncă, prin motivație personală, prin dorința sinceră de a fi util societății. Nu vă bazați niciodată pe resurse străine, valorificați ceea ce aveți și atunci veți fi cu adevărat independenți și fericiți.

error: Content is protected !!