7 păcate capitale pe care le fac părinții atunci când își educă copiii

Tot ce facem noi în raport cu copiii se întoarce mai târziu însutit. Atunci când copilul crește într-o atmosferă de încredere, învață și el să aibă încredere în alții. Când copilul simte iubire și susținere, devine și el atent și grijuliu.

Dar există anumite greșeli enorme pe care maturii le pot face sub acțiunea furiei sau indiferenței, fără să se gândească la efectele pe care le pot avea ele în sufletul fraged de copil…

Noi îi supărăm mult pe copii atunci când:

Nu îi înțelegem

Eu m-am îndrăgostit pe la 13 ani. Petru era un tocilar plin de sine, dar mie îmi părea că este întruparea idealului. Bineînțeles idealul nu mă lua în seamă deloc, iar eu plângeam din cauza asta.

Încercând să mă liniștească, mama îmi spunea niște absurdități: “Ce-i cu tine?! Acesta e un fleac, după 1 an de zile vei uita totul!”. Iar eu nu vroiam să uit totul, mie îmi plăcea să fiu îndrăgostită și mă așteptam la o înțelegere mai mare din partea mamei.

Nu îi susținem

Micuțul Caruso a venit de la școală cu ochii în lacrimi: “Mamă! Profesorul de muzică mi-a spus că vocea mea seamănă cu vuietul vântului când trece printr-o țeavă!”. “Lasă, copile, nu îl asculta. Tu cânți ca cea mai minunată priveghetoare din lume. Sunt sigură de asta!”.

E înfiorător să te gândești că lumea n-ar fi auzit niciodată vocea marelui tenor dacă mama sa nu era atât de înțeleaptă. Încurajați-i mereu pe copii să facă ceea ce le place.

Îi comparăm cu alți copii

“Uite cât de curățică și îngrijită este Anișoara. Nu ca tine, purcelușule!”. Vă sună cunoscut? Nu înțeleg un lucru, ce vor să obțină părinții prin asemenea atitudine în afară de ură față de Anișoara?

Râdem de ei

Când surioara mea avea 3 anișori ea s-a îmbolnăvit de vărsat de vânt. Având toată fața murdară de verde de briliant, ea a mers cu mine la magazin.

Vânzătoarea era foarte neinspirată: “Vai ce frumusețe a venit la noi! Uite ce prințesă!”. A avut noroc femeia că eu nu aveam vreun automat la îndemână…

Îi ofensăm cu fapte și cuvinte

În clasa a 8-a eu mă consideram a fi o domnișoară destul de matură și de sine stătătoare. Într-o după amiază tata mă ajuta să fac tema pe acasă la geometrie, iar eu nu putea pricepe nimic… Fiind iritat de asta, tata mi-a dat o palmă… la fund.

Nu a fost dureros, dar m-a supărat foarte mult acest gest! Eu câteva zile după aceea nu vroiam să vorbesc cu tata, iar el nicidecum nu înțelegea de ce m-a afectat atât de mult.

Strigăm la ei

Îmi amintesc că atunci când eram la maternitate, o tânără mămică de lângă mine a început să strige foarte agresiv la copilul său nou-născut care nu înceta să plângă.

Niciodată nu voi uita acei ochișori uluiți și înfricoșați ai copilașului, care nu putea înțelege ce se întâmplă. Cred că și ei i-a fost rușine pentru ce a făcut.

Îi ignorăm

Și asta e cel mai grav! Un savant japonez a făcut un experiment cu plantele. Trei semințe identice au fost semănate în trei borcane. În fiecare dimineață, trecând pe lângă primul borcan, savantul se saluta și îi spunea cuvinte frumoase.

Când trecea pe lângă al doilea borcan, el striga și pronunța tot felul de cuvinte neplăcute. Cel de-al treilea borcan era pur și simplu ignorat, savantul nici nu se uita în direcția lui.

După o lună de zile prima sămânță a dat un rod bogat și frumos. Al doilea lăstar s-a uscat complet, iar al treilea a putrezit! Părinții mereu culeg ceea ce seamănă!

Depuneți tot efortul pentru creșterea sănătoasă a copilului, creați-i un mediu plăcut în familie și încercați să fiți un părinte exemplar!