Castraveții dvs. se îngălbenesc sau pur și simplu se usucă? Adesea cauza acestor fenomene nu este în boli și dăunători, ci în grădinari… Să vedem cele mai răspândite greșeli pe care le comitem în creșterea castraveților.
1. Răsădirea întârziată
Castraveții trebuie răsădiți în sol deschis cel târziu la 35 de zile după încolțire. Dacă îi veți ține în ghivece prea mult timp, ei vor avea dificultăți de adaptare și insuficiență de hrană și vor slăbi în scurt timp.
Răsadul tânăr se adaptează mult mai bine la noile condiții și începe să crească foarte activ în sol deschis. Unii grădinari fac răsădirea chiar și în a doua săptămână după ce răsar colții.
2. Răsădirea prea aglomerată
Nu răsădiți tufele prea aproape una de alta. Între ele trebuie să circule aer, în caz contrar castraveții vor crește mici, recolta va fi redusă și chiar s-ar putea să apară boli fungice.
Distanța optimă între tufe este de circa 20 cm, iar între rânduri – cel puțin 1 metru. În sere se recomandă o distanță de peste 1 metru între rânduri, astfel încât plantele să primească suficientă lumină.
3. Rotația incorectă a culturilor
Dacă în fiecare an castraveții sunt crescuți pe aceeași parcelă, cu timpul recolta se reduce, iar plantele devin mai vulnerabile la boli. Același lucru se întâmplă dacă se seamănă castraveții pe parcela pe care în anul precedent au crescut dovlecei, pepeni verzi sau alte plante cucurbitacee.
Cel mai indicat este să semănați castraveții pe parcela pe care în anul precedent a crescut varză sau conopidă. Alte culturi compatibile ar fi cartofii, mazărea, sfecla și roșiile. Revenirea castraveților pe aceeași parcelă ar trebui făcută abia în al 4-lea an.
4. Creșterea castraveților fără legare și ciupire
Dacă nu veți lega tufele de castraveți să crească pe spaliere, recolta nu va fi foarte bogată. În acest fel planta se află la o distanță mai mare de sol și, respectiv, este mai puțin expusă la boli. În afară de asta e mult mai ușor să culegi recolta.
Totodată astfel e mai ușor să faci tăierea tufelor. Acest proces constă în înlăturarea lăstarilor până la al patrulea nod de jos, iar lăstarii de sus se scurtează. E important ca această procedură să fie făcută când lungimea lăstarilor nu depășește 3-5 cm, dacă aceștia vor fi mai mari va avea de suferit întreaga tufă.
5. Udarea incorectă
Castraveții iubesc mult umiditatea, de aceea nu trebuie admisă în nici un caz “însetarea” lor, căci altfel tufa se va usca, iar castraveții vor fi amari. Până la înflorire tufele pot fi udate prin stropire, după care se recomandă doar udarea la rădăcină.
Este important ca plantele să fie udate doar cu apă călduță. Udarea cu apă rece poate provoca deformarea tufelor, iar castraveții ar putea căpăta un gust amar.
6. Expunerea excesivă la lumină solară
Frunzele castraveților expuși la acțiunea directă a razelor solare pot avea arsuri, iar fructele pot deveni dure și amare. Semi-umbra reprezintă condiția ideală pentru creșterea castraveților. Dacă nu aveți astfel de locuri în grădină, ar fi bine să semănați în apropierea castraveților plante mai mari (cum ar fi porumbul), care să îi protejeze de razele solare.