6 indicii în baza cărora chiar și un copil va putea deosebi un actor bun de unul rău

Mulți dintre noi înțeleg intuitiv când un actor joacă prost. Dar nu toată lumea va putea explica cum își dau seama de acest lucru. Ar trebui să învățăm de la criticii profesioniști, regizori sau cinefili.

Am aflat recent cum diferențiază persoanele care activează în această industrie actorii buni de cei răi și, la sfârșitul articolului, veți afla din ce cauză regizorul și fiul istoricului de film Marcus Gedald consideră că preferatul nostru Keanu Reeves este un actor teribil.

1. Un actor bun arată autentic.

Un actor este bun, dacă este veridic. Nu contează ce face: se rănește, se desparte de persoana dragă etc. „Dacă ai senzația că un actor se preface, atunci nu își face treaba așa cum era de așteptat”, scrie Markus Gedald.

2. Își planifică jocul.

Actorii buni petrec mult timp pregătindu-se. Aceștia reflectă asupra motivației personajului lor, se gândesc la mișcări și încearcă diferite modalități de pronunțare a replicilor. Unii chiar încearcă să trăiască soarta eroului lor – cum ar fi Natalie Portman, care a făcut balet pentru „Black Swan”.

3. Știe să surprindă.

Dacă publicul poate prezice cu ușurință reacția actorului, atunci jocul acestuia nu este prea reușit. Sarcina actorului este de a surprinde spectatorul. „Gândiți-vă cum ar putea reacționa o femeie când iubitul ei vrea să o părăsească? Ar putea să izbucnească în lacrimi, să râdă isteric, să rămână împietrită…”, – spune Gedald.

El îi citează pe Johnny Depp, Jack Nicholson, Al Pacino, Glenn Close și Gary Oldman ca exemple. Talentul lor constă în a fi actori cameleoni: nu știi niciodată care va fi următoarea lor reacție.

4. Ascultă colegii de platou. 

Încercați să-i urmăriți pe actori atunci când altcineva vorbește în cadru, iar ei tac. În aceste momente veți putea vedea actori care nu trăiesc rolul, ci se gândesc la probleme tehnice. De exemplu, încearcă să-și amintească următoarea replică. Un actor bun este mereu concentrat asupra celor cu care interacționează în prezent.

Ca exemplu, Gedald o citează pe actrița Claire Danes, pe care o numește o bună ascultătoare.

5. Control excelent al vocii și al corpului.

Dacă un actor se mișcă și vorbește expresiv, atunci își face treaba bine. „Instrumentele” sale nu interferează cu jocul, nu există tensiune în ele. Acesta a fost cazul lui Philip Seymour Hoffman, care a fost înzestrat vocal și fizic.

Gedald o citează pe actrița Kristen Stewart ca un anti-exemplu: „Este dureros să o privești. Se pare că ar prefera să fie oriunde, numai nu în fața camerei de filmare. Este foarte timidă sau pare așa”.

6. Nu-i este frică să joace rolul unor personaje complexe, contradictorii.

Marii actori nu se tem să arate pe ecran ceea ce majoritatea oamenilor preferă să ascundă adânc în sufletele lor. Actorii răi nu vor arăta niciodată trăsături de personalitate urâte și meschine. Gedald crede că acest lucru este dificil de falsificat. Dacă te recunoști în sentimentele eroului, înseamnă că actorul a jucat la cel mai înalt nivel. Julianne Moore și Brian Cranston au acest talent.

De ce Keanu Reeves este un actor rău.

Marcus Gedald a explicat de ce Keanu Reeves nu este un actor remarcabil. Mulți dintre noi judecă actorii după impresiile lor despre un anumit film. Dar nu este corect. În opinia sa, dacă rolul lui Neo i-ar fi fost oferit unui alt actor, atunci toți l-ar fi admirat așa cum îl admiră acum pe Keanu.

Iată ce crede Gedald despre abilitatea actoricească a lui Reeves: „Este, după părerea mea, un actor teribil pentru că este fals și pare a fi făcut din lemn. Se creează uneori impresia că citește din cărți”.

Pentru a convinge cititorii, Gedald a sugerat compararea performanței lui Reeves și Jones, atrăgând atenția asupra vocilor și mișcărilor lor.

Sunteți de acord cu aceste criterii?