5 lucruri pe care ar trebui să le faceți pentru copil înainte de a-l educa

Julia Gippenreiter este un pedagog, psiholog și autor a câteva cărți bestseller despre relația cu copiii. Dumneaei afirmă că un părinte nu impune, ci îndeamnă, nu învață, ci educă, nu cere, ci oferă… Părintele nu este un mentor, ci o sursă de inspirație și înțelepciune.

L-ați în scris pe copil la cursuri de engleză, îl duceți mereu la mare și credeți că asta e suficient pentru a fi un bun părinte? De fapt cel mai important în educația copilului este modul în care comunicați cu el.

În ciuda faptului că în ultimii 10-20 de ani lumea s-a schimbat mult, problemele în relațiile dintre părinți și copiii au rămas aceleași.

Majoritatea dintre noi vrea să educe copiii corect. Totodată noi înțelegem că și copilul are dreptul să fie așa cum este, că el nu trebuie aliniat la anumite standarde pe care le avem noi. Ingredientul de bază pentru asta este înțelegerea, prin comunicare vom înțelege ce nevoi într-adevăr are copilul și îl vom putea ajuta în acest fel.

Înainte de a reacționa negativ la o faptă a copilului, trebuie să ne întrebăm oare care a fost cauza: oboseala, supărarea, iritarea, furia sau poate bucuria?

Pentru asta trebuie:

  • Să-l ascultăm pe copil
  • Să înțelegem sentimentele sale și să i le explicăm chiar lui, căci de multe ori copiii nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-și exprima emoțiile.
  • Să luăm decizia corect dacă trebuie să mai insistăm asupra viziunii noastre sau pentru moment să nu îl stresăm pe copil.

Spre exemplu copilul spune: “Nu vreau să merg la culcare”. O reacție de genul “Mergi imediat, că e timpul să dormi!” ar provoca inevitabil un conflict.

Dar relația trebuie să fie plină de dragoste și compasiune. Mult mai înțelept ar fi într-o asemenea situație să îi spuneți copilului că activitatea sa e foarte interesantă și importantă, dar e și obositoare, deci și organismul are nevoie de odihnă. Eu numesc această atitudine drept “ascultare empatică” sau “ascultare activă”.

 

De fapt ascultarea empatică poate fi aplicată în orice fel de relații indiferent de vârstă. Problema e că adoptarea unei asemenea atitudini înseamnă de multe ori asumarea unor schimbări de caracter și la părinte, ceea ce este destul de dificil, căci maturul trebuie să învețe să asculte, să înțeleagă și să îl îndrumeze pe copil cu toată dragostea. Dacă el refuză să facă ceva, întrebați-vă: i-ați făcut o cerință sau o rugăminte?

Sunteți gata să luați în calcul interesele copilului?

Vă dați seama că activitățile și interesele copilului sunt foarte importante pentru el, chiar dacă vouă vă pot părea mărunte și neînsemnate?

O educație corectă a copilului e imposibilă fără un lucru masiv a maturului asupra sa. Atunci când relația dintre copil și părinte trece în “ascultare activă”, au loc schimbări importante, precum îmbunătățirea generală a dispoziției, discuțiile devin mai binevoitoare, atmosfera în familie devine mai calmă și înțelegătoare.

Psihologii au ajuns la concluzia că modul de educație se transmite de la o generație la alta. Cu alte cuvinte sunt șanse foarte mari ca fiul sau fiica dvs. să-și educe copiii și nepoții în același mod cum îi educați dvs. acum. Respectiv dacă în relația dvs. cu copilul există lucruri care nu vă mulțumesc, ar fi cazul să le revizuiți și să depuneți tot efortul pentru a le schimba.

Iată 5 lucruri pe care le puteți face pentru copil zi de zi:

1. Susțineți succesele sale. Remarcați-le și lăudați-l pe copil pentru toate reușitele sale, discutați despre ele în detaliu, încurajați-l să continue în același spirit.

2. Împărtășiți-vă sentimentele. Povestiți-i copilului emoțiile și sentimentele dvs., atât pozitive, cât și negative. Copilul vă va urma exemplul și va fi și el deschis cu dvs.

3. Folosiți fraze binevoitoare, spre exemplu: “Îmi pare bine să te văd, mă bucur că am petrecut timpul împreună” etc.

4. Cuprindeți-l pe copil cât mai des. Cel puțin de 4 ori, iar în mod ideal – de 8 ori pe zi. De fapt asta se referă și la relațiile dintre maturi.

5. Nu vă implicați în activitățile sale dacă el nu v-o cere. Chiar dacă știți o soluție mai bună, nu vă grăbiți să i-o spuneți, lăsați copilul să învețe să le găsească singur.