22 de caracteristici ale vieții din Japonia cu care persoanele din alte țări nu se vor obișnui niciodată

Toată lumea știe că Japonia este o țară unică, care știe să combine armonios cea mai recentă tehnologie cu tradițiile de secole. Milioane de turiști care o vizitează nu încetează să admire ceea ce văd în jur. Dar cei care locuiesc în Japonia de mai bine de un an știu că tot ceea ce văd vizitatorii este doar un înveliș colorat, iar viața reală nu este atât de roz pe cât pare multora.

Japonia este o țară mică, cu aproximativ 73% din teritoriul său acoperit de munți. Restul teritoriului găzduiește 126 de milioane de oameni. De aceea aproape totul aici este minuscul: apartamente, mașini, parcări, cafenele, străzi și multe altele.

Peste 90% dintre japonezi trăiesc în orașe. Prin urmare, aproape peste tot puteți vedea mulțimi și cozi. Nu uitați de milioanele de turiști care vizitează anual Țara Soarelui Răsare.

Orașele japoneze cu greu pot fi numite pitorești. Da, acolo e mai mult sau mai puțin curat, infrastructura este excelentă, dar aici se termină tot farmecul. Casele sunt gri, practic nu există zone pietonale, spațiile verzi sunt considerate de autorități ca fiind o problemă. În general, majoritatea orașelor sunt strict utilitariste.

Dacă sunteți străin, este posibil să nu puteți închiria un apartament.

Birocrația este aici un mod de viață. De exemplu, până de curând, străinii erau obligați să-și înregistreze numele în limba locală (nu erau acceptate litere latine) și să aibă un sigiliu din lemn făcut doar pentru deschiderea unui cont bancar.

În Japonia nu veți vedea oameni care să se plimbă prin parc, să stea în cafenele ori să citească o carte. Mulți japonezi sunt pur și simplu supraîncărcați și au prea puțin timp chiar și pentru familie, darămite hobby-uri, dragoste, petrecere a timpului liber și vacanțe.

Manifestările publice de afecțiune nu sunt binevenite aici. Atât îndrăgostiții, cât și cuplurile căsătorite se sărută rar în afara casei lor, chiar și atunci când nu e nimeni în jur.

Aici se folosește o cantitate inimaginabilă de ambalaje din plastic pentru a trage atenția vizitatorilor. Este suficient să cumpărați, de exemplu, o cutie de biscuiți sau alte gustări, iar în interior veți vedea o pungă de plastic, în interiorul căreia vor fi porții individuale puse în alte pungi de plastic.

Dacă aveți impresia că japonezii se alimentează corect, vă înșelați. Produsele conțin foarte mulți aditivi în toate produsele.

Japonezii au în medie 10 zile de concediu plătit, dar rareori le folosesc la rând. Le iau doar pentru ocazii speciale, cum ar fi nunți ori Ziua părinților.

Ciclismul pe străzile japoneze este complet haotic și periculos, dar nimănui nu pare să-i pese. Poliția vă poate opri, dacă farurile mașinii nu sunt aprinse și, în același timp, nu-i va păsa, dacă veți ignora semaforul.

Japonezilor le place să aibă agendă și să își planifice toate evenimentele viitoare. Și nu acceptă deloc spontaneitatea. Dacă veți dori să vă vedeți cu vreun prieten japonez, aproape sigur veți fi refuzat deoarece chiar și astfel de evenimente sunt planificate cu 2 săptămâni înainte.

Este aproape imposibil să găsiți vreun coș de gunoi în spațiile publice. Se presupune că fiecare persoană ar trebui să-și ducă gunoiul acasă și să-l arunce în conformitate cu regulile de sortare a deșeurilor.

În toaletele publice nu veți găsi întotdeauna prosoape de hârtie pentru a vă șterge mâinile. Fiecare persoană ar trebuie să aibă un prosop mic.

În majoritatea locuințelor toaletele sunt echipate cu vas încălzit și bideu. Multe apartamente ieftine sunt destul de mici ca suprafață și au pereți subțiri de aceea zgomotul străzii și conversațiile vecinilor se aud. În unele blocuri de locuit nu există izolație sau încălzire centrală, așa că iarna este destul de frig în apartamente, mai ales în regiunile de nord ale țării.

Japoniei îi lipsesc grădinițele deoarece majoritatea locuitorilor din zonele în care s-ar putea construi acestea vor protesta: „Pentru că cei mici sunt prea gălăgioși”.

În transportul public nu este obișnuit să vorbiți la telefon (de fapt orice conversație tare este considerată ceva nepoliticos și enervant). Dacă o veți face, vi se va cere insistent să nu faceți zgomot.

Turiștii observă obsesia japoneză de a cânta  în magazine și fabrici. Un japonez scrie: „În unul dintre magazinele noastre alimentare locale se aude fără întrerupere înregistrarea unei fanfare. Nu glumesc”.

În Japonia este aproape imposibil ca bărbații să găsească în magazine încălțăminte cu mărimea 43 sau mai mare.

În orașele mici unde nu există brutării este dificil să găsiți pâine cunoscută unui european.

În Japonia nu este obișnuit să se mănânce în locuri publice, deși există o serie de excepții de la această regulă. Puteți, de exemplu, mânca înghețată. De asemenea este permis să se mănânce în tren, dar trebuie să o faceți aproape pe ascuns, ascunzându-vă într-un colț.

În rețetele tradiționale de mâncăruri japoneze roșiile nu sunt aproape niciodată menționate printre ingrediente. Japonezii au început să le cultive abia la începutul secolului al XX-lea.