Animalele de companie au nevoie de multă atenție și grijă, de aceea multe persoane, mai ales bărbații, ezită să le adopte.
Însă, mai devreme sau mai târziu, și aceste persoane își găsesc un prieten patruped, care le face viața mai frumoasă și mai interesantă.
Până mai ieri îmi spunea că pisicile „nu sunt la fel de prietenoase ca și câinii”.
La început: „Nu vreau să am o pisică”. Mai târziu: „I-am cumpărat asta pentru că și ea este copil”.
Tata ia acum pisica peste tot. Dar cu 10 luni în urmă mi-a spus că nu avem nevoie de pisică în casă!
Mai întâi mi-a spus: „Nu mă interesează câinele tău!” Ca mai apoi să-i cumpere coș și să-l ia cu el peste tot.
Tata spunea că nu îi plac câinii mici deoarece seamănă cu niște șobolani.
Înainte: „Nu vom avea niciodată o pisică”. Acum.
Îmi tot spunea că Oz este doar „câinele meu”!
Nu trebuie să hrănim pisicile fără stăpân, deoarece se vor atașa de noi.
Tatăl iubitei mele era categoric împotriva câinilor.
Soțul meu, când l-a văzut prima dată pe Mister: „Nu avem nevoie de o altă pisică”. Acum sunt de nedespărțit.
Tatăl meu: „Nu-mi aduce câini în casă!” Această fotografie vorbește de la sine”.
Tatăl meu era categoric împotriva acestor „păsări stupide”!
Tatăl meu mi-a spus să nu-i aduc un pisoi vagabond.
Până nu demult, pentru el, toate pisicile erau „proaste”, dar acum „pufosului îi place să stea pe umărul drept, nu pe stângul”.
„Nu-mi plac pisicile, iar pisicile nu mă plac pe mine!”
Până mai ieri: „Să fie clar: acestea sunt pisicile tale și nu vreau să am nimic în comun cu ele!”
Acum 2 luni: „Urăsc pisicile!”. Acum: „Hai să ne jucăm împreună”.
Tatăl meu era sigur de faptul că urăște pisicile.
Acum 4 ani tatăl meu a spus că nu va avea grijă de această pisică, dacă o adoptăm. Acum i-a construit un adevărat castel.
Deși era împotriva câinilor, acum sunt cei mai buni prieteni.
Tata până nu demult: „Fără păsări în casă!”. Acum: „Acum sunt pirat”!
