20 de dovezi emoționante ale faptul că nu omul adoptă pisica, ci viceversa

Milioane de pisici din întreaga lume rămân fără casă, deși mulți oameni iau animale de pe stradă.

Aceste animale de companie și-au ales singure oamenii care le-au plăcut și i-au „adoptat”.

Visam, de mai mult timp, să avem o pisică. Acest motan a apărut, într-o bună zi, la ușa casei noastre.  

Această pisică mă aștepta la o benzinărie. I-am oferit grija și afecțiunea mea. Faceți cunoștință: acesta este copilotul meu Goose.

Această pisică s-a adăpostit la bunica în sat. Pare a fi din pădure. 

Cu un an în urmă am fost„ adoptat ”de o pisică albă, iar șase luni mai târziu am pierdut-o. Recent o altă pisică albă s-a urcat pe motocicleta mea și aștepta să o mângâi. Încep să cred în minuni.

Am încercat să-l conving pe soțul meu să mai aducem o pisică, dar el a fost împotrivă. Acest motan frumos ne-a vizitat recent și a rămas la noi.  Rufus are o nouă casă. 

Am observat, noaptea trecută, acest motănaș care mieuna în curtea casei noastre. L-am hrănit, i-am dat de băut și l-am învelit într-o pătură caldă. Pare să fie destul de fericit.

A venit de pe stradă și a cerut mâncare. Am hrănit-o și a plecat. A doua zi mă aștepta din nou. Până la urmă am luat-o acasă.    

Am găsit-o în Franța. Era flămândă și am hrănit-o. După aceea venea în fiecare fiecare dimineață. Am luat acasă, în Olanda.

Am ieșit să-mi iau prânzul din mașină și am văzut această pisică minunată care mieuna și cerea de mâncare. Am chemat-o pe soția mea să vină să o ia acasă. 

Această pisică drăguță, pe care am găsit-o pe stradă, stă foarte liniștită în brațele mele. 

Am intrat în casă și pisica aceasta a intrat după mine. A început să-mi exploreze apartamentul, i-am dat niște lapte și acum nu vrea să plece. Se pare că va fi pisica mea.

L-am adoptat recent. Era flămând și trist. Acum se simte mult mai bine.

Îmi amintesc momentul în care motanul acesta s-a cățărat pe umărul meu și nu voia să coboare. Acum suntem de nedespărțit.  

Aceasta este casa mea, dar aceasta nu este pisica mea. Am impresia că nu are de gând să plece. 

Părinții mei nu au vrut să aibă o pisică, dar s-au răzgândit imediat când s-au trezit cu aceste două frumuseți în prag. 

Această  pisică fără adăpost a venit la noi săptămâna trecută și se simte minunat.  

Acest motănaș fără adăpost mieuna în fiecare noapte. Azi, în sfârșit, ne-am întâlnit.  

Această pisică a decis că vrea să trăiască cu mine. I-am construit și o casă. 

A trecut mult timp până când s-a aventurat să mi se așeze pe brațe. El este acela care m-a „adoptat”.

Cu 3 ani în urmă, în Ajun de Crăciun, a apărut în pragul casei noastre și mieuna cu jale. Yeti este cel mai bun cadou pe care ni l-a adus Moș Crăciun.