Există persoane care nu sunt prea încântate atunci când membrii familiei doresc să adopte un animal de companie. Însă afirmațiile precum „Nu sunt un iubitor de pisici / câini” și „va fi păr prin casă” sunt valabile până în momentul în care prietenii noștri mai mici pășesc pragul casei.
„Nu vreau să am nimic de-a face cu câinele tău!” După ce l-am adus acasă, sunt de nedespărțit! A cumpărat și această bicicletă care are un coș în care pune câinele.
Am încercat mai mult de 20 de ani să-l conving să adoptăm o pisică!
Până nu demult ura pisicile. Această pisică hoinară l-a ales chiar pe el.
Până nu demult îmi tot repeta: „Câinii sunt atât de enervanți!”
Mi-a spus de multe ori că nu este iubitor de pisici, dar acum sunt cei mai buni prieteni.
Era împotriva câinilor în casă!
Cândva: „Nu vreau un câine mare și păros”. Acum: „Acesta este cel mai bun băiat!”
„Nu voi accepta niciodată un câine!”- mi-a spus bărbatul care stă cu un câine în jurul gâtului.
Soțul meu: „Acest câine mă enervează!”.
Tata:„ Fă ce vrei, dar nu accept pisici cu blană lungă!” Acum sunt cei mai buni prieteni.
Acum cinci ani: „Iepurii sunt plictisitori, este o idee stupidă să aducem unul în casă”.
Tata credea că Duncan va fi foarte alintat, dar se împacă de minune.
Tatăl meu duce pisica la plimbare. Cu 10 luni în urmă mi-a spus că nu vrea să audă de pisici!
Cu o săptămână în urmă nici nu voia să audă de pisici!
El era acela care îmi tot spunea: – Nu vreau să aud de pisici în casă!
Deși era împotriva câinilor, acum îl adoră!
Tata: „Fără păsări în casa mea!”.
A trecut de la „Nu vreau o pisică în casa mea” la „I-am cumpărat un pătuț pentru că e foarte mică”.
Nu se poate ridica să mă ajute. Pentru că, vedeți, „pisica l-a ales pe el”!
Tata: „Nu ne mai trebuie o altă pisică în casă”. Tatăl meu după 2 luni.
