Frumusețea extraordinară a femeilor din Orient de mult timp a provocat admirația universală, iar poeții din toate timpurile cu un sentiment de încântare le dedicau poemele sale. Femeile pasionate și blânde se deosebesc printr-un aspect fizic deosebit de expresiv și misterios în același timp. La fel manifestările lor culturale și sociale, în conformitate cu tradițiile patriei, le oferă un farmec aparte. Vă invităm să le admirați mai jos:
1. 
2. 
”Ce-ar mai fi viața fără să te cânt…” (S.Esenin).
3. 
4. 
”Ca tine nu-s pe lumea asta două.
În viața ta cu licăriri de stea,
Nădejdea mea-i iar teafără și nouă
Și se repetă tinerețea mea.” (S.Esenin)
5. 
6. 
”Tu – vorba mea de busuioc măiastră,
Pe veci ești scumpă sufletului meu.” (S.Esenin)
7. 
8. 
”Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentilă și dulce, inteligentă și radioasă, frumusețea frumuseților și floarea florilor.” (M.Eminescu)
9. 
”Femeia rămâne o taină
Ce trebuie veșnic descoperită.
Și îmbrăcată în faimă,
Femeia trebuie iubită.” (Vladimir Potlog)
10. 
11. 
”De începi să cânți dispare orice geamăt.
Cu visuri de copil mă lecuiești.” (S.Esenin)
12. 
13. 
”Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei.
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.” (M.Eminescu)
14. 
15. 
”Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos…” (M.Eminescu)
16. 
17. 
”Ești gingașă, mică – mugur înveselind copacii…
și totuși pe umerii tăi se reazemă cerul de pace!” (Grigore Vieru)
18. 
”Femeia e o scânteie, e un dor nemărginit.
Femeia e o zeie, chiar dacă din cer nu a coborât.” (Vladimir Potlog)