17 detalii ale muncii vedetelor vechiului Hollywood, pe care actorii moderni nici nu și le pot imagina

„Vedeta se creează cu grijă și cu sânge rece, se construiește din nimic”, afirma Louis Bart Mayer, cofondatorul MGM. Și avea dreptate.

Studioul, care forma o vedetă, câștiga controlul complet asupra vieții ei: i se dicta cum să arate, ce să poarte, cum să se comporte. O astfel de presiune se transforma adesea în adevărate drame.

Iată care au fost unele dintre cerințele pe care vechiul Hollywood le impunea vedetelor.

Viața actorilor era controlată.

Actorilor cu contracte pe termen lung cu studiourile nu li s-a permis să-și aleagă rolurile, fiind nevoiți să joace ceea ce li se oferea. Dacă refuzau să joace în filme, erau pedepsiți cu suspendarea de la serviciu pentru o anumită perioadă, privându-i și de posibilitatea de a câștiga bani în altă parte. Olivia de Havilland (Melanie Hamilton în „Gone With the Wind”) a fost prima care a învins acest sistem. După un proces răsunător au început să fie încheiate contracte pe o perioadă de cel mult 7 ani.

Studiourile le angajau asistenți actorilor, care îi monitorizau de parcă ar fi fost niște copiii neajutorați. De fapt, asistenții spionau fiecare pas al actorilor și scriau rapoarte detaliate.

Sacrificii mari pentru a avea o imagine perfectă.

Marilyn Monroe a fost întotdeauna în centrul atenției. Pentru apariții și mai picante își punea bile în sutien.

Actrița Katharine Hepburn, care prefera pantalonii, venea în studio în blugi. Într-o zi, în timp ce se afla pe platourile de filmare, i-au confiscat blugii. Costumierele au încerca în acest fel să o convingă pe Hepburn să poarte fustă, însă ea a ieșit pe platou fără pantaloni și nu a vrut să se îmbrace până nu i-au adus blugii.

Păstrarea siluetei perfecte era stipulată în contract. De aceea actrițele erau nevoite să recurgă la diete drastice. După ce s-a mutat la Hollywood, Greta Garbo a mâncat doar spanac timp de 3 săptămâni, iar Marlene Dietrich suc de roșii și biscuiți.

Directorilor de studio nu le păsa de starea vedetelor.

Actorii trăiau practic pe platourile de filmare. În timpul filmărilor „Gone With the Wind” Vivien Leigh a lucrat 125 de zile, 16 ore pe zi, 6 zile pe săptămână. Actrița era taxată financiar pentru fiecare minut de pauză.

Insultele sunt parte integrantă a profesiei. 

Mesele lui Judy Garland erau controlate, iar șefii, mereu nemulțumiți de aspectul ei, o porecleau pe tânăra actriță „purceluș cu cosițe”.

În 1938, după mai multe filme, al căror box office a fost nesatisfăcător, actrițele care au jucat în ele erau numite „necazul box-office-ului”. Actrițele Greta Garbo, Marlene Dietrich, Katharine Hepburn și Joan Crawford au avut această poreclă.

Când Carol Lombard s-a întâlnit pentru prima dată cu magnatul Columbia Harry Cohn, acesta a spus că părul ei era prea alb și, din această cauză, părea o femeie ușor accesibilă. Actrița a reușit să-l pună la punct.

Maternitatea le strica imaginea.

O soluție, pentru a evita ruinarea carierei, era adopția. Când actrița Loretta Young a rămas însărcinată, colegii au ajutat-o ​​să ascundă sarcina de ochii superiorilor ei, apoi au ajutat-o pe Loretta să-și dea copilul la orfelinat și să-l adopte ulterior.

O sarcină neplanificată putea provoca mari scandaluri mai ales că, în ochii a milioane de fani, actrițele erau obligate să-și mențină statutul de cea mai dorită femeie, iar nașterea unui copil împiedica acest lucru.

Copiii lucrau pe picior de egalitate cu adulții.

În epoca de aur a Hollywood-ului copiii lucrau de rând cu adulții. Tânăra Judy Garland muncea din greu 6 zile pe săptămână, uneori 18 ore pe zi.

Nimeni nu-i alinta pe copiii actori. „Timpul înseamnă bani. Timpul pierdut înseamnă bani irosiți” – scria Shirley Temple în biografia sa.

Actorii erau obligați să se comporte modest.

Din 1934 până în 1968 a fost în vigoare Codul Hayes, care interzicea, printre altele, sărutul pasional în cadru, care avea unele reguli stricte: un sărut pe ecran nu trebuia să dureze mai mult de 3 secunde.

Regulile erau valabile nu numai pentru îndrăgostiții timizi, ci și pentru cuplurile care, conform scenariului, erau căsătorite legal.

Codul Hayes cerea ca eroinele de film să stea pe canapea și „să aibă întotdeauna cel puțin un picior pe podea”.