Decizia de a avea un animal de companie este luată, de obicei, de toți membrii familiei. Prin urmare, chiar dacă tata sau bunica, este împotrivă, nu veți vedea un câine sau o pisică în casă. Cu toate acestea, există și cazuri când cei care sunt împotriva animalelor devin preferații lor.
Persoanele din următoarea noastră selecție nu doreau deloc să aibă animale de companie ca mai apoi să se atașeze de ele.
I-am spus soțului meu că vreau să am pisoi mici. Mi-a răspuns că dacă aduc măcar unul în casă, va divorța de mine.
„Nu suport pisicile!”
Soțul meu: „Nu îl voi primi în casa mea, sunt un iubitor de câini!” Iar acum îmi trimite sute de fotografii de acest fel!
A fost nevoie de 10 ani pentru a-l convinge să adoptăm un sfinx.
Tatăl meu acum 8 ani: „Dacă fratele tău aduce acest câine în casă, mă voi supăra pe el!”
Mama mi-a spus să țin pisica cât mai departe de ea, dar acum sunt cele mai bune prietene!
„Tata nu a vrut animale de companie până când fiica noastră a adus această frumusețe.
Până nu demult era categoric împotriva pisicilor!
Tatăl meu i-a spus mamei că nu vrea un cățeluș.
Timp de câteva săptămâni a încercat să-i găsească o nouă casă, dar în cele din urmă a cedat și acum sunt de nedespărțit.
Când strigă: „Vino și ia-o de la mine”, ceea ce ar însemna de fapt „Vino și vezi cât de drăguță este”.
Mi-am dorit un câine și mi-am asumat toate grijile legate de hrănire, antrenamente, plimbare. Soțul meu nu și-a dorit un câine, dar acesta îl iubește pe el mai mult.
Nu și-a dorit o pisică din cauza blănii, dar acum stau așa în fiecare zi!
Soțul nu a vrut un pudel, dar acum avem deja 2 și îi iubește foarte mult.
Mama: „Să nu-mi aduceți această fiară în casă”. Dar câinele uită complet de mine când mergem la ea.
Bunica mea nu voia să-i cumpăr o țestoasă. Dar acum îi tricotează haine.
