Din păcate viața animalelor noastre de companie este, din păcate, foarte scurtă. Dar fiecare etapă a vieții lor ne învață câte ceva. Atunci când suntem triști sau obosiți este suficient să vină lângă noi să ne ofere porția de afecțiune și starea noastră de spirit se schimbă imediat.
Dar când prietenii noștri fideli încep să îmbătrânească, lucrurile se schimbă. Acum noi suntem cei care le oferim mai multă afecțiune și îngrijire.
De 13 ani încoace Otis este nespus de bucuros când mă vede.
Câinele meu are 14 ani, dar oamenii cred că este un cățeluș.
Motanul meu are 22 de ani și arată exact ca un bunic sever care este nemulțumit de faptul că tinerii fac zgomot pe stradă.
Bătrânul meu Reggie a împlinit recent 16 ani. Îi place să petreacă timpul în căsuța lui de sub masă.
Nimeni nu crede că prietenul meu are deja 17 ani.
Am impresia că pisicii mele nu-i pasă deloc de faptul că are deja 15 ani!
La 18 ani nu se mai agită, ci așteaptă cu răbdare micul dejun.
Numele câinelui meu este Tequila și are 14 ani. Fiecare plimbare este o mare bucurie pentru el.
Darla are deja 14 ani și jumătate, dar continuă să fie energică și plină de viață.
Chiba este un „pensionar” foarte activ.
Alvin are 13 ani. Îl ducem mereu în drumeții, iar dacă obosește, îl pun în rucsac.
Pisica mea de 15 ani este foarte sociabilă. Recent, un pictor care locuiește în apropiere, a creat o pictură murală în cinstea ei.
Câinele meu de 13 ani adoră plimbările și îmbrățișările.
Freddie are 14 ani. Îi place mai mult hârtia de împachetat decât cadoul în sine.
Penny are deja 14 ani, dar pare mult mai tânăr.
Pe măsură ce îmbătrânește Leyla tratează totul cu umor. Ar trebui să luăm exemplu de la ea.
