Uneori, navigând pe internet, rămânem uimiți de diferite invenții: unii produc sandale de blană, alții participă la diferite provocări, cineva își petrece toată ziua certându-se cu persoane necunoscute pe rețelele de socializare.
Oamenii din trecut la fel făceau diferite lucruri care nouă ne-ar putea părea destul de ciudate: vechii egipteni, spre exemplu, mumificau mâncarea.
În cele mai vechi timpuri, pe malul Nilului, exista și ceva de genul poliției. Oamenii legii foloseau câini și babuini pentru a prinde infractorii.
În Roma antică persoanele care purtau pantaloni puteau fi expulzate din oraș. Interzicerea acestui articol vestimentar a fost introdusă în 397, iar încălcarea acestei legi se pedepsea prin exil. Apropo, cizmele erau, de asemenea, interzise.
Autoritățile Romei Antice se consultau cu puii înainte de a lua decizii importante. Dar nu cu niște pui simpli, ci sacri. Înainte de a se lua decizia fatală, păsările rămâneau fără hrană pentru o anumită perioadă, iar apoi li se dădea hrană. Dacă puii mâncau cu poftă, atunci prognosticul este bun, dacă refuzau hrana, era nefavorabil.
Vikingii aveau mare grijă de aspectul lor. Își călcau hainele cu pietre fierbinți. De asemenea, acești bărbați din nord își vopseau părul blond și își pileau și sculptau dinții.
Una dintre unitățile de măsură a timpului ale incașilor era gătitul cartofilor, care dura aproximativ 1 oră.
Caruselul modern provine din tradițiile cavalerești timpurii din Europa și Orientul Mijlociu. Cavalerii se plimbau în cerc, aruncându-și mingi unul altuia. Cuvântul „carusel” provine din italiană și spaniolă carosello: „mică luptă” folosită de cruciați pentru a descrie pregătirea de luptă și jocul călăreților turci și arabi din secolul al XII-lea). Acesta a fost o metodă de instruire a cavaleriei; a antrenat călăreții pentru o luptă reală, în timp ce aceștia își foloseau săbiile împotriva dușmanilor falși.
Regele francez Henric al III-lea era foarte pasionat de câinii mici din rasa Bichon Frise. Majestatea Sa îi punea într-un coș pe care îl purta la gât.
Benjamin Hornigold, un pirat de la sfârșitul anilor 1600 și începutul anilor 1700, a jefuit odată o navă comercială pentru pălării deoarece el și echipajul său își aruncaseră pălăriile peste bord cu o seară înainte.
În 1745 regele Ludovic al XV-lea a organizat un bal la care el și curtenii săi au purtat costume de tisă. La „petrecere” au participat 15 mii de persoane. Acolo Majestatea Sa a cunoscut-o pe Jeanne-Antoinette Poisson, cunoscută mai târziu sub numele de Marchiza de Pompadour.
În Anglia victoriană pasionaților de ciclism li se spunea că fața lor se va desfigura (va deveni roșie sau vor avea cearcăne sub ochi).
În aceeași perioadă britanicii aveau probleme dentare grave, în special din cauza faptului că mâncau mult zahăr. De aceea, atunci când o tânără se căsătorea, i se dăruia la nuntă o extracție completă a dinților și proteze dentare care, de altfel, erau confecționate din dinți de om.
Lordul Byron, pe când era la facultate, a adoptat un urs pe care îl ținea în căminul studențesc. Și avea un motiv pentru acest lucru: pe teritoriul instituției erau interziși câinii.
Într-o zi scriitorul John Tolkien și prietenul său Clive Lewis (autorul cărții „Narnia”) au venit la o petrecere de Anul Nou deghizați în urși polari, chiar dacă petrecerea nu era costumată.
Urșii polari au fost foarte populari din 1920 până în anii 1960 în Germania. Atât adulților, cât și copiilor le plăcea să se fotografieze cu oameni deghizați în urs polar. Afecțiunea germanilor față de aceste animale se explică în două moduri. În anii 1920 la grădina zoologică din Berlin au fost aduși 2 urși și toată lumea voia să-i vadă. O altă cauză ar fi că imaginea acestui animal a fost folosită pentru a vinde băutura Fanta, care a devenit o alternativă la Coca-Cola.
