12 curiozități despre baluri care îi vor lăsa fără cuvinte pe fanii romanelor istorice

Balurile erau foarte populare în secolele trecute. Pregătirea pentru acest eveniment necesita mult efort atât din partea organizatorilor, cât și a oaspeților. Iar organizarea nu se limita doar la decorarea sălii și la trimiterea invitațiilor.

O atenție deosebită se acorda podelei. 

În casele britanice podelele din lemn erau de obicei acoperite cu covoare. Înainte de bal acestea se scoteau, iar scândurile erau prelucrate cu ceară de albine. Era o adevărată artă deoarece pe de o parte suprafața trebuia adusă la strălucirea oglinzii, pe de alta podeaua devenea alunecoasă și acest fapt putea duce la consecințe grave. Pe lângă aceasta ceara păta încălțămintea.

La începutul secolului al XIX-lea pantofii de bal erau căptușiți cu tălpi plate din piele pentru a nu cădea în timp ce efectuau pași mai dificili. Pe lângă aceasta oaspeții își dădeau tălpile încălțămintei cu cretă. Această descoperire a fost mai apoi preluată și de gazde: presărau cretă pe podea. Pentru ocazii speciale angajau chiar persoane care pictau sala de dans cu creioane. Aceste modele nu doar încântau privirea, ci și ascundeau toate defectele lemnului.

Aveau mare grijă de oaspeți.

Pe lângă sala de bal se pregăteau camere separate pentru vestiare pentru bărbați și femei. Acolo oaspeții își lăsau îmbrăcămintea exterioară. În plus 2 femei erau de obicei de serviciu în camera destinată doamnelor, care coseau rochiile rupte, corectau coafurile etc.

Pe lângă acestea mai exista o încăpere pentru nevoile mai delicate. În prima jumătate a secolului al XIX-lea nu toate casele erau echipate cu un sistem de canalizare, de aceea în această încăpere erau oale și o femeie de serviciu care trebuia să ajute doamnele să facă față acestui proces fără a-și compromite ținutele. Oale mai erau și în alte zone strategice din întreaga casă, în colțurile mai întunecate. Unele doamne veneau la bal cu oala în poșetă.

Balurile necesitau cheltuieli mari. 

Toate camerele balului erau bine iluminate. Înainte de apariția lămpilor pe gaz se foloseau lumânări, dar nu simple, ci din ceară de albine. Pregătirea pentru bal costa mai mult decât mâncarea și băutura. Dacă lumânările erau puse incorect în sfeșnice, acestea începeau să picure și oaspeții se frigeau cu ceară.

Gazda balului angaja o orchestră. De obicei, un grup de 4 muzicieni era suficient:  un pianist, un violonist, un violoncelist și un cornetist.

Mâncarea era servită pe gheață.

Mâncarea și băuturile erau, de asemenea, o parte importantă a serii. Bucatele erau de obicei preparate acasă și se evita abundența vulgară. Toate felurile de mâncare erau împărțite în gustări și cele servite la cină. Oaspeților li se ofereau mai întâi dulciuri: vafe, șerbet și bomboane, care erau aranjate într-o cameră separată. Nu se permitea să se intre în sala de bal cu mâncare sau băuturi în mână.

Cina era servită într-o cameră separată. Oaspeților li se ofereau gustări de carne, păsări de curte și, uneori, supă. Mâncărurile care trebuiau păstrate la rece erau întotdeauna servite pe gheață.

Pregătirea pentru bal necesita birocrație. 

De regulă la bal se invitau cu circa 1/3 mai multe persoane decât puteau încăpea în sală, pentru că unele refuzau, iar prea mulți invitați erau un adevărat dezastru pentru gazdă. Invitațiile se trimiteau cu 3 săptămâni înainte de eveniment. Dacă gazda dorea să invite întreaga familie, atunci trimitea invitații separate pentru soț și soția, fiice și fii. Toate erau puse într-un singur plic. Oaspeții răspundeau în decurs de cel mult 3 zile de la primirea scrisorii.

Se întocmea în prealabil un program cu lista tuturor dansurilor. Acesta se făcea, de obicei, sub forma unei broșuri: pe de o parte erau dansurile numerotate, pe de altă parte numere și un spațiu gol unde oaspeții își puteau include partenerii. Unele gazde optau pentru programe sub formă de evantaie de hârtie.

Evantaiul nu avea doar menirea de a ajuta în lupta cu căldura.

Evantaiul era un detaliu important al rochiei de bal. Din cauza numeroaselor lumânări și a mulțimii din sală era foarte cald. De aceea acest accesoriu era o necesitate. Pe lângă aceasta evantaiul le ajuta pe femei să comunice. În secolul al XIX-lea doamnele nu-și puteau exprima în mod deschis sentimentele, mai ales în prezența altor membri ai societății. De aceea foloseau un limbaj secret.

Dacă domnișoara ținea evantaiul în mâna stângă și flutura slab, însemna că dorea să facă cunoștință cu domnul spre care era îndreptat accesoriul. Când evantaiul era apăsat pe frunte însemna că cineva urmărea cuplul. Pentru a-și exprima dezgustul și ura față de interlocutor, întindea evantaiul cu mâna încleștată. Dacă femeia își făcea vânt încet cu evantaiul deschis, însemna că era căsătorită.

Toate doamnele primeau numere.

Una dintre cele mai importante persoane era stăpânul balului, care monitoriza respectarea regulilor în timpul dansurilor, anunța ora cinei și era responsabil pentru tot felul de probleme organizatorice. Înainte de începerea balului acesta întâlnea oaspeții la ușa sălii și le oferea tuturor doamnelor cartele cu numere. Excepție făceau numai persoanele cu titlu. Tinerele fixau bucată de hârtie într-un loc vizibil. Numărul însemna locul pe care îl avea cuplul în timpul dansului.

Dacă cineva pierdea numărul, îi cerea persoanei responsabile altul. Înainte de începerea dansurilor cuplurile ieșeau pe rând, când era anunțate numerele lor. Dacă întârziau, ocupau ultimele locuri.

Coafura aleasă spunea multe despre femeie. 

Doamnele acordau multă atenție nu doar ținutelor, ci și coafurilor. Își adăugau păr, aplicau pudră strălucitoare pe păr, din frunze de aur sau argint zdrobite. Numai doamnele bogate își permiteau astfel de amestecuri. Existau și omologi ieftini, dar coafura nu arăta la fel de bine.

O atenție specială se acorda și diferitor decorațiuni. Doamnele își împleteau în păr flori, naturale sau artificiale, panglici și bijuterii. Prin complexitatea coafurii, era ușor să distingi o doamnă căsătorită de domnișoară. Primele își putea permite coafuri mai complexe, împodobite generos cu bijuterii și pene. Tinerele se remarcau prin modestie și foloseau doar flori.