10 piese de mobilier prezente aproape în fiecare casă, însă oamenii de cândva nici nu le cunoșteau

Cioturile, pietrele și mușchiul au fost primele „piese de mobilier” ale omului. După care a început a-și crea și sculpta obiectele de interior. Tâmplăria a apărut în Egiptul Antic, iar mai apoi ștafeta a fost transmisă Greciei și Romei Antice.

Mobilierul și aranjarea locuințelor s-au transformat foarte de-a lungul secolelor. Dar iată cum arătau cândva unele piese de mobilier:

Patul.

În Evul Mediu oamenii dormeau într-un fel de dulap, un fel de pat-cutie, care semăna cu un dulap sau cu o comodă: pereții erau izolați și rețineau mai bine căldura și, în al doilea rând, se protejau de animalele care locuiau în casă sau puteau intra acolo. La „intrare” era adesea un cufăr mare care servea drept treaptă și era folosit și pentru depozitarea hainelor și a lenjeriei de pat.

Înainte de culcare trăgeau perdeaua sau încuiau ușa. Mai târziu, prin secolul al XVIII-lea, tâmplarii britanici au inventat dulapuri secrete în care se ascundeau paturile. Însă până în secolul al XX-lea acestea au ieșit treptat din uz.

Scaunul.

Scaunul francez caqueter (de la cuvântul francez caqueter), inventat în secolele XV-XVI, avea o formă trapezoidală pentru ca doamnele să se așeze și să-și aranjeze frumos faldurile rochiilor.

Conform modei vremii și din cauza lipsei sistemelor de încălzire în locuințe, femeile purtau rochii cu mai multe straturi pentru a se încălzi, de aceea era destul de complicat să stea confortabil în scaune de formă dreptunghiulară.

Dulapul.

Funcțiile pe care le are acum comoda erau anterior îndeplinite de comoda cassone, care se folosea pentru depozitarea hainelor, a stofelor și a lenjeriei, ceea ce era, de fapt, zestrea de nuntă. Până au apărut alte tipuri de mobilier aceste cufere se foloseau și pentru dormit.

Bufetul.

Bufetul în care se păstra argintăria și obiectele de valoare se numea dressor. A apărut în Europa prin secolele XV-XVII. La vederea bufetului oaspeții puteau determina cu exactitate poziția proprietarului în societate. Bufetul familiilor bogate și nobile era din lemn prețios și decorat cu sculpturi scumpe.

Încălzitorul.

În trecut brazierele erau utilizate pe scară largă pentru încălzirea spațiilor de locuit. În Spania a fost până în secolul XX unul dintre principalele mijloace de încălzire. Sub masă se punea un brazier cu jăratec, acoperit cu o bucată lungă de pânză, care îi încălzea pe membrii familiilor în serile reci de iarna.

Bideul.

Bideurile au apărut în Franța în secolul al XVII-lea și stăteau, alături de oale, în dormitoare. Abia în secolul al XX-lea, odată cu apariția dulapurilor, s-au mutat din dormitor în baie.

Oglinda.

Oglinzile erau accesibile doar pentru oamenii bogați. Prin urmare, încercând să le protejeze, le agățau cât mai sus posibil și chiar le decorau. Și, ca să se poată uita în oglindă, aceasta era așezată în unghi față de perete.

Taburetul.

Difros este un taburet grecesc cu 4 picioare și fără spătar, prototipul taburetelor moderne. Chiar și zeii de pe friza Partenonului au fost înfățișați stând pe difros.

Garderoba.

Primele garderobe erau niște camere separate și au început să apară în palatele regilor și nobililor. Apoi se numea garderobă o cameră în care erau dulapuri pe toți pereții. Până în secolul al XX-lea pentru depozitarea hainelor erau folosite dulapuri masive, dar nu foarte funcționale, cu foarte multe elemente decorative.

Toaleta.

Primele toalete erau confecționate din plăci de piatră pe un soclu cu găuri. Toaletele portabile, sub formă de scaune sau cutii, au apărut în Evul Mediu, care se foloseau înaintea toaletelor cu apă.