Misterul fericirii feminine… 10 lucruri pe care o femeie matură nu trebuie să le facă de dragul bărbatului!

Omar Khayyam spunea: „Nu am nevoie de cineva care nu are nevoie de mine.”

În literatura clasică, „ Romeo și Julieta”sau „Maestrul și Margareta”, dragostea adevărată, este cea care este capabilă de sacrificiu pentru persoana iubită. Dragostea nu alege calea cea mai ușoară, de dragul ei trebuie să suferiți.

Probabil, în tinerețea mea, am citit multe romane unde dragostea presupunea suferință și sacrificiu, și mult timp, relația mea de iubire a fost exact așa, plină de dramă, lacrimi și despărțiri. Îmi părea că, fără suferință, nu trăiesc o dragoste adevărată ci mai mult o pasiune care în curând va trece. Din fericire, am crescut, m-am maturizat sau am obosit deja de suferință. Acum dragostea pentru mine este o fericire plină de liniște. Și fără jertfe!

Am aproape 42 de ani și câteodată îmi place să fiu cinică. Să spun că nu cred în dragoste, în romantism, în iubire veșnică. Cu bărbații, sunt directă, fără a ezita, le spun ceea ce îmi place, și ce nu-mi place, care sunt dorințele mele. Uneori mă întreb dacă am inima de piatră sau am sufletul ars. În trecut, aș fi putut aștepta zile întregi să îmi scrie el un mesaj, mă duceam chiar și la capătul lumii numai dacă el mă chema, cumpăram cadouri scumpe doar pentru a-i face pe plac, îi făceam micul dejun mic și alte bucate pe care bărbatul iubit le prefera. Dar la ce bun?

Desigur, când spun „el”, mă refer la mai mulți bărbați pe care i-am iubit, am trăit cu ei și pentru ei. De fiecare dată făceam aceeași greșeală. Mă dedicam în totalitate dragostei și eram gata să mă jertfesc pentru ea. Dacă acum nu sunt pregătită să fac aceste sacrificii, oare nu mai pot iubi?

Când suntem tinere, pe la vârsta de 18-25 ani, ne căutam pe noi înșine. Tocmai din această cauză ne grăbim să ne îndrăgostim, încercăm să ne descoperim.

După vârsta de 25 de ani, ne maturizăm, ne formăm ca personalitate. Avem deja o facultate absolvită, experiență profesională și am trăit câteva iubiri. Știm care e scopul nostru în viață. Multe femei la vârsta aceasta se căsătoresc. Altele începe să construiască o relație serioasă având același scop – să se căsătorească. E vârsta la care noi deja înțelegem deja ceva despre viață, dar încă nu ne cunoaștem suficient pe noi înșine. Confundăm dorințele noastre cu cerințele impuse de societate. Ni se pare că trebuie să-i facem pe plac bărbatului, altfel el se va supăra și va pleca.

Maturitatea este pentru mine vârsta, când eu mă cunosc cu adevărat. După o tinerețe „oarbă”, trăită „de dragul cuiva”, începem să trăim pentru noi înșine. Desigur, nu înseamnă că nu avem nevoie de nimeni în viața noastră. Am devenit persoane de succes, egoiste și independente, dar singure. Ca la 20 de ani ne dorim dragoste, căldură, ne dorim o relație. Conștientizăm că o relație sănătoasă e bazată pe reciprocitate. Bărbatul fie își dorește o astfel de relație, fie pleacă definitiv din viața noastră. După cum spunea Omar Khayyam: “Nu am nevoie de cineva în viața mea, care să nu aibă nevoie de mine”.

Din această cauză eu:

1. Nu mă aștept apeluri sau mesaje de la un bărbat. Telefonez sau scriu singură sau în cel mai rău caz șterg contactele celor care nu găsesc timp pentru a-mi răspunde simplu „Îmi pare rău, astăzi sunt ocupat, te sun când mă eliberez.”

2. Nu merg la întâlniri dacă locul şi timpul nu-mi sunt convenabile. Pentru ca întâlnirea să fie plăcută, ea ar trebui să fie convenabilă ambilor parteneri. Dacă bărbatul nu e interesat nici de timp, nici dorința, nici comoditatea femeii, atunci, în general, nu este interesat de ea. Și nu am nevoie de un astfel de bărbat.

3. Nu iert lipsa cadourilor de ziua mea și la alte sărbători importante pentru mine. Îmi plac bărbații cărora le place să cheltuiască bani pentru femeia pe care o iubesc, adică pentru mine. Bărbații care sunt zgârciți când vine vorba de bani, sunt zgârciți și la alte lucruri. Neatenția la date importante pentru un bărbat reprezintă o indiferență față de persoană. Pe cei de care suntem îndrăgostiți dorim să îi răsfățăm și să îi bucurăm. Ceea ce este important pentru ea, devine important și pentru tine. În cazul în care nu îți pasă, îți pare rău sau ai uitat – uită și numărul meu de telefon.

4. Nu caut scuze pentru nereușitele bărbatului și instabilitatea bărbatului. Aceasta nu înseamnă că tot ce am nevoie de la un bărbat sunt bani. Dar „cu iubitul meu viața este un paradis și într-o colibă” – nu este întocmai ce și-ar dori o femeie matură. Un astfel de trai poate fi la 20 sau 30 de ani, la 40 de ani deja îmi doresc o viață confortabilă.

5. Nu tac atunci când ceva nu-mi place. Desigur, nu îi voi bate capul unui bărbat la nesfârșit. Dar sunt lucruri despre care cealaltă persoană nu își dă seama până nu vorbești cu el. Nu îmi place viteza. Și atunci când un bărbat conduce cu 120 km/h îi spun asta, dar o spun delicat: „Nu conduce, te rog, cu viteză. Nu accelera, mă sperii.”

6. Nu am frică să pun întrebări. În același timp, sunt gata să răspund la întrebări. În tinerețe, ne este teamă să clarificăm lucrurile, pentru că nu dorim să-l speriem sau să-l rănim pe bărbat. Dar tocmai această lipsă de claritate, creează răni în noi înșine. Nu mai vreau răni, de aceea clarific totul.

7. Nu mai calc cămășile bărbatului. Nu îmi place să calc. Îmi este suficient că trebuie să-mi calc propriile cămăși. Nu mai fac nimic pentru un bărbat, dacă acest lucru reprezintă o povară pentru mine. Dacă acesta mă iubește – își va călca singur cămașa.

8. Nu mai accept să avem relații intime fără iubire. Iubirea pentru mine înseamnă ca el, să își calce cămașa singur, să stea tăcut lângă mine dimineața, pentru că dimineața iubesc liniștea, să țină minte numele pisicii mele și câte linguri de zahăr pun în cafea, să îmi aducă un buchet de bujori, să vină și să îmi repare robinetul defectat fără să mă întrebe. Dacă nu există toate aceste lucruri, înseamnă că nu există iubire.

9. Nu sunt geloasă pe prietenii sau pe munca bărbatului. Sau pe copiii din relațiile anterioare. Dacă bărbatul mă iubește, va găsi timp pentru mine. În agenda sa va găsi loc și pentru întâlnirile cu mine. Dacă ambii găsim timp unul pentru celălalt, înseamnă că totul este bine, înseamnă că avem o relație. Dacă pentru relație găsesc timp doar eu și bărbatul este ocupat tot timpul, înseamnă că trebuie să îmi găsesc pe altcineva.

10. Nu încerc să arăt bine doar de dragul bărbatului. Dimpotrivă, la prima întâlnire pot arăta chiar mai rău, mai simplu și mai cinic. Nu îmi este rușine să vorbesc despre problemele sau dificultățile proprii. Cel care privește dincolo de aspectul fizic, va merge mai departe.

Am aproape 42 de ani. Și sunt ca un bambus. Dreaptă, puternică, flexibilă și nepretențioasă. E dificil să fiu ruptă sau îndoită. Dar mai vreau să iubesc. Sunt de neclintit. Însă, îmi mai doresc să iubesc. Dar nu sunt gata să fac sacrificii pentru iubire. Iubirea e creație şi nu sacrificiu sau distrugere. Haideți să creăm!

error: Content is protected !!