Un psihiatru, supraviețuitor al Holocaustului, explică de ce sensul vieții e mai important decât fericirea

În septembrie 1942, cunoscutul psihiatru vienez Viktor Frankl a fost reținut împreună cu soția și părinții pentru a fi dus în unul din lagărele de concentrare hitleriste.

În cei trei ani cât s-a aflat acolo, el a pierdut soția și părinții. Din toată familia a supraviețuit doar el, deținutul 119104.

În anul 1946, pe parcursul a doar 9 zile, el a scris bestseller-ul “Omul în căutarea sensului”, în care a vorbit despre viața sa din lagăr. Frankl a ajuns la concluzia că diferența dintre cei ce au supraviețuit și cei ce au pierit în lagăr este una singură: înțelegerea sensului propriei vieți.

Pe când era elev de gimnaziu, unul din profesorii săi a exclamat: “Viața nu este altceva decât un proces de oxidare”. Atunci Frankl se ridicase în picioare pentru a întreba: “Domnule profesor, dacă într-adevăr e așa, atunci care o fi sensul vieții?”.

În timpul în care s-a aflat în lagărul de concentrare el a observat că oamenii care au înțeles sensul propriei vieți erau mult mai rezistenți la suferință decât cei ce nu au făcut-o.

“Omului îi poate fi luat totul, afară de un singur lucru, ultima libertate a omului: libertatea de a alege propria atitudine față circumstanțele în care se află”.

Frankl relatează cazurile a doi deținuți cu înclinații suicidare. La fel ca și mulți alți deținuți, ei erau disperați și nu mai vedeau pentru ce să trăiască.

“În ambele cazuri, spune Frankl, a fost important să îi impui să conștientizeze că viața încă mai are așteptări de la ei în viitor”.

Pentru unul din ei asta era copilul mic, ce trăia într-o altă țară. Pentru celălalt, care era savant, așteptările erau legate de o serie de cărți pe care el trebuia să le publice.

Frankl mărturisește: “Această unicitate și individualitate care îl distinge pe orice om și îi oferă un sens pentru a trăi, are aceeași legătură și cu partea profesională, și cu dragostea omenească. Când omul ajunge la concluzia că el nu poate fi înlocuit, el începe să devină responsabil pentru existența și dăinuirea sa. Omul care conștientizează responsabilitatea pe care o are față de cel care îl așteaptă cu drag sau față de un lucru pe care nu l-a dus la bun sfârșit niciodată nu se va sinucide”.

În anul 1991 Biblioteca Congresului a introdus cartea “Omul în căutarea sensului” în lista celor 10 cele mai influente cărți din SUA.

Astăzi lumea s-a schimbat mult, astfel încât ideea că există ceva mai important decât “eu” pare cel puțin bizară. Omul de azi caută cu orice preț câștiguri personale, la care îi pare absurd să cedeze de dragul unor valori supreme.

Datele statistice arată că circa 40% dintre americani nu au găsit un sens al vieții și nici nu îl caută. Alte 25% nu simt că există ceva ce le-ar umple viața de sens.

businessinsider.com

Cercetările arată că oamenii care au un sens suprem în viață sunt mult mai fericiți, mai rezistenți în fața încercărilor vieții, mai sănătoși, atât fizic, cât și psihic, astfel încât ei sunt mult mai puțin supuși depresiei.

Totodată simpla fugă după fericire este un mare impediment pentru adevărata fericire. O astfel de fericire abstractă caracterizează un om superficial, egocentric și egoist. Prin ce se deosebește o viață “fericită” de o viață cu sens?

Statisticile arată că pentru majoritatea oamenilor a fi fericit înseamnă a te simți bine, a fi bogat, a te simți important. Cu alte cuvinte pe oameni îi face fericiți momentul în care ei primesc ceea ce doresc.

“Oamenii fericiți se bucură atunci când obțin un profit din alții, în timp ce oamenii conștienți de sensul vieții lor se bucură atunci când le oferă ceva altora” – explică Catheline Vos, un psiholog de la universitatea de stat din Pennsylvania.

Martin Seligman, unul din cei mai reputați psihologi din lume, afirmă: “Într-o viață plină de sens omul își folosește cele mai importante atuuri și talente pentru a servi ceva ce este mai presus decât acel om”.

Bunăoară copiii sunt o cauză care necesită jertfire de sine. Cercetările universității Harvard au demonstrat că majoritatea părinților sunt mai fericiți când fac sport, mănâncă sau se uită la televizor decât atunci când comunică cu copiii lor.

Toți oamenii trebuie să aibă grijă de alții și să aducă un aport în viața celor din jur. În acest fel viața capătă sens, chiar dacă nu întotdeauna acest lucruri ne fac plăcere.

Emoția fericirii vine și pleacă, nu este durabilă, în timp ce conștientizarea sensului vieții este o stare permanentă a omului, căci ea unește trecutul cu prezentul și viitorul.

Respectiv încercările și momentele grele din viață ne pot face nefericiți, dar în schimb ne fac mai responsabili. “Dacă viața are un sens, atunci și suferința are un sens”, spune Frankl.

Înainte de a ajunge în lagărul de concentrare Frankl era un psihiatru foarte cunoscut atât în Viena, cât și în întreaga lume. Încă pe când era student, Frankl a creat centre de profilaxie a suicidului pentru adolescenți. Totodată el a adus un aport important în dezvoltarea logoterapiei, o tehnică psihoterapeutică menită să ajute oamenii să depășească depresia și să-și găsească sensul vieții.

Către 1941 teoriile sale aveau parte de atenția comunității internaționale. În acel an i s-a acordat și viza pentru a emigra în SUA din cauza pericolului nazist. Pe de altă parte el era conștient că părinții săi vor fi inevitabil duși în lagăre de concentrare, căci vârstnicii erau primii vizați de aceste acțiuni.

Frankl a ajuns într-o dilemă cumplită, trebuind să aleagă între libertate și dragostea de părinți. El a decis să rămână în Viena, pentru a putea ulterior să-și ajute familia, dar și alți deținuți din lagăre folosind experiența sa profesională.

Concluziile la care a ajuns Frankl în acele grele suferințe rămân actuale și astăzi:

“Să fii om înseamnă să tinzi spre ceva sau cineva în afară de “eu”. Căutarea sensului – iată ce îl face pe om să fie autentic”.

Doar lăsând la o parte interesele noastre personale înguste și conștientizând și asumându-ne că există ceva mult mai mare și important decât noi înșine, doar astfel noi putem să facem ca viața noastră să nu mai fie doar o simplă cursă pentru satisfacerea propriilor plăceri.

Ce părere aveți despre asta? Spuneți-ne în comentarii tot ce credeți!

error: Content is protected !!