Profesorul sovietic Simon Soloveichik: „Ca să nu trebuiască să corectați nimic la copilul dvs. există aceste 4 reguli”.

Bunătatea, onestitatea, libertatea și valorile morale provenite din convingerile interioare, dar nu impuse din exterior, constituie principiile de bază ale educației Persoanei. Pare greu de crezut, dar această metodă de educație a existat în Uniunea Sovietică: a fost promovată intens de către profesorul Simon Lvovich Soloveichik.

În ciuda faptului că principiile acestei metode se diferențiau semnificativ de standardele de atunci, impuse de către profesorii sovietici severi din acele timpuri care insistau asupra eliminării răului din copil, „realitate paralelă“ de formare și educare, propusă de Soloveichik, este valoroasă și până la momentul actual.

În Asia procesul de învățare se aseamănă cu pregătirea pentru Jocurile Olimpice și copiii de acolo, s-ar părea, sunt incredibil de inteligenți și ascultători, noi, însă, considerăm că nu este nimic mai important decât dragostea și respectul față de propriul copil! Un copil fericit, bun și liber este acel copil care este crescut cu dragoste.

Pedagogia sovietică

Anii copilăriei lui Simon Lvovich Soloveichik au fost ani grei de război și evacuare. Mai târziu și-a desfășurat activitatea sa instructor de pionieri, după care a predat limba și literatura rusă la un colegiu de biblioteconomie dintr-un mic orășel. Tânărul profesor nu era mulțumit de principiile pe care le avea la bază sistemul de instruire de atunci. Promovarea, aproape forțată, a colectivismului, a susținerii tovarășilor și a insistenței, însoțite de neglijarea completă a propriilor sentimente, nu coincideau absolut cu idealurile lui Soloveichik.

„Dragostea și conștiința constituie oxigenul atmosferei morale în care ne scufundăm fiecare dintre noi odată cu prima noastră respirație, cu primul plânset. Nu credem, unii dintre noi, în puterea iubirii și a conștiinței, ne îndoim chiar de existența lor, dar atunci când ele dispar, viața noastră devine insuportabilă. Pentru fiecare în parte și pentru toți luați împreună”, scria Simon Lvovich în cartea sa „Pedagogia pentru toți”.

Simon Soloveichik, tată a trei copii, este autorul mai multor cărți în care își împărtășește cu generozitate ideile sale despre educație. Este uimitor cât de moderne și actuale sunt!

S-ar părea că la momentul actual aceste idei există și se aplică doar în unele școli scandinavice. Dar nu este chiar așa! Aceste principii de educație au fost propuse de către profesorul sovietic Soloveichik.

1. Libertatea

Libertatea internă este baza dezvoltării și conceptul-cheie din lucrările lui Soloveichik. Potrivit lui Simon Lvovich, libertatea nu poate fi predată, poate fi doar educată. Libertatea nu este nici pe departe o lipsă a disciplinei și nicidecum nu înseamnă haos. Libertatea în școală este un drept prețios al copilului de a gândi liber, de a avea dreptul să adreseze întrebări, de a simți că este important.

Și acest lucru îl poate oferi copilului doar un profesor liber. „…Copiii sunt atrași de oamenii liberi, au încredere în ei, îi admiră, le sunt recunoscători”, scrie Soloveichik.

Atitudinea indulgentă, mustrarea, înjosirea distrug interesele copilului, iar tocirea și informațiile plictisitoare le descurajează complet orice dorință de a învăța. Sarcinile pe care li se propun copiilor la școală trebuie să fie dificile pentru ei, dar în același timp să-i și inspire: copilul trebuie să simtă că se dezvoltă. Supraîncărcarea cu teme și diverse activități extrașcolare, însă, nu constituie, din păcate, un indicator al acestui lucru.

2. Relațiile dintre adulți și copii

„Copilul mic, sugar, țipă în pătuțul lui, o cheamă pe mama care este la bucătărie, ea îl aude, simte, însă, că celui mic nu i s-a întâmplat nimic grav și… nu se grăbește. Continuă să facă ceea ce are de făcut apoi merge la el, dar fără a-i reproșa ceva! Doar va veni la el simțindu-se vinovată și-i va spune: „Mă chemi și nu vin? Sunt o mamă rea, nu am venit imediat!””.

După cum explică Soloveichik, un copil mic are nevoie nu doar de acceptarea și realizarea dorințelor sale, ci și de convingerea fermă că lumea din jurul său este, în principiu, bună și corectă. Acest idealism constituie un fel de protecție pentru copii, fără de care omulețului mic îi va fi teamă să trăiască și să crească.

Cu toate acestea, copilul crește și, treptat, trebuie să afle și despre alte aspecte ale vieții. Lumea nu este ca în basme, nu este perfectă, iar părintele trebuie uneori să recunoască acest fapt. Profesorul a fost nedrept cu el? Se mai întâmplă. Aveți milă de copil, ajutați-l să recunoască dificultățile și să aibă speranțe că lucrurile vor decurge mai bine. El se va descurca cu siguranță, pentru că îi sunteți alături!

3. Independența ca scop al educației

Un alt aspect important al educației, conform studiilor lui Soloveichik, este pregătirea omului mic pentru viața de adult. Despre acest lucru ne vorbesc psihoterapeuții moderni și pedagogii liberali, iar Simon Lvovich scria despre aceasta cu mult timp în urmă.

„Noi trebuie să-l creștem și să-l punem pe picioare pe copilul mic și neajutorat ca el să fie sănătos, suficient de dezvoltat și antrenat, puternic din punct de vedere moral ca să nu depindă de alte persoane”, – afirma pedagogul.

Părinții ar mai trebui să înțeleagă faptul că nu întotdeauna copiii se comportă perfect, dar nici nu e bine să fie așa. Există inevitabilele note de „2”, vânătăile și nemuțumirile bătrânelelor din curte. „După ce am învățat din experiența mea amară, le spun tuturor: să nu vă rușinați de comportamentul copiilor voștri atunci când sunteți în prezența unor persoane necunoscute, copiii se comporta aproape mereu mai rău când sunt în compania unor persoane necunoscute, decât de obicei; aceasta este o modalitate de a intra în contact cu alții și este un fenomen normal, nu unul negativ. Să nu vă simțiți jenați de comportamentul lor!

4. Valoarea cea mai importantă este posibilitatea de a se dezvolta

„Atunci când fugărește câinii prin curte este, de asemenea, dezvoltare”, glumește Soloveichik. Copilul trebuie să se dezvolte fizic și mental. Deseori această dezvoltare este însoțită de gălăgie, alergătură și țipete pe care părinții nu le prea pot tolera. Dar nu e bine să opriți copilul doar pentru a vă simți voi confortabil!

Și, printre altele, tot felul de activități extrașcolare care se consideră că ar fi destinate dezvoltării unui copil, nu sunt chiar așa. Părintele nu știe, probabil, atunci când își înscrie copilul la înot, spre exemplu, dacă acest tip de sport îl va ajuta cumva să se dezvolte sau, dimpotrivă, îl va deprima și își va pierde, astfel, orice interes. Părintele trebuie să fie un observator atent, un asistent, un bun prieten al copilului său.

Interesul nelimitat pentru ceea ce-l înconjoară este principalul indicator al stării interioare a copilului și acest fapt este mult mai important decât evaluările școlare și comportamentul exemplar.

„Pedagogia pentru toți” de Simon Soloveichik este o carte pe care o recomandăm tuturor părinților responsabili, deoarece este scrisă de un pedagog bun și sensibil, cu har de la Dumnezeu.

Dumneavoastră cum vă educați copiii? Scrieți-ne în comentarii.

error: Content is protected !!