Omul care nu se mai satură de distracție

În fiecare familie există câte o persoană care are mereu chef de distracție. În cazul nostru este bunica. După moartea bunicului, acum șase ani, am adus-o să stea la noi.

Părinții mei consideră că această experiență este un fel de pedeapsă pentru ei, neavând probleme cu noi (eu și sora mea) când eram adolescente.

De exemplu în luna iulie, după ce a primit pensia, a plecat cu cea mai bună prietena a ei la mare (pentru o săptămână); a deconectat telefonul și a sunat doar când i s-au terminat toți banii! Mama își ieșea din minți. A trebuie să mergem să o aducem acasă de la mare. Tata murea de râs și a rugat-o să-l ia și pe el data viitoare.

Ea are diabet zaharat în stadiul inițial, iar când medicul a început să enumere care sunt restricțiile, ea l-a întrerupt:

– Ce se va întâmpla dacă voi mânca aceste produse?

– Ați putea muri! – i-a răspuns doctorul.

– Serios? Oare la vârsta de 86 de ani ar putea exista o astfel de probabilitate?

În fine, îi punem injecții cu insulină și ea mănâncă tot ce vrea.

Bunica joacă și șah cu bărbații și câștigă!

Cânta în corul „Bătrânelele vesele”, merge la teatru și la toate evenimentele și concertele gratuite din oraș.

Recent și-a găsit un iubit, un bărbat văduv cu 8 ani mai tânăr decât ea. Acum se distrează împreună. Săptămâna trecută el a dus-o la o cursă de ATV-uri. Iar apoi au băut, în timpul cinei, 2 litri de vin de casă și au adormit îmbrățișați pe canapea, cu televizorul conectat. Anume așa i-am surprins, parcă erau niște adolescenți. Astfel am făcut cunoștință cu noul nostru: mama a rămas mută, noi, nepoții, eram șocați, iar tata murea de râs!

O ador pe bunica, este mai pozitivă și mai energică decât majoritatea tinerilor pe care-i cunosc. Ea iubește viața și știe cum să se bucure de ea. „O viață am!” – îi răspunde mamei la întrebarea: „Mamă, e posibil așa ceva? De ce te comporți așa?”

Vreau să fiu și eu ca bunica.

error: Content is protected !!