O rețetă stranie, dar care v-ar putea ajuta să vă tratați durerile sufletești

Oamenii merg deseori la psiholog având un singur scop: să scape cât mai rapid de durere ca să-și poată continua viață, să meargă la muncă, să fie alături de familie. Ca niște roboți. Vor să trăiască fără a avea multe griji și gânduri obsesive.

Deoarece durerea se referă la sentimente. Acesta este un indicator. Acolo unde se distruge integritatea, doare. Dacă este rană, doare, nu poate fi altfel. Dacă organismul este viu, acesta reacționează dureros la traume sau boală.

Există o soluție: să deveniți cyborg și nu veți mai simți nimic niciodată. Dar atunci nu vă veți mai putea bucura de apusul soarelui, vinul nu va avea gust. Se referă și la sentimente.

Bărbaților le este mai simplu, iar femeilor le este foarte dificil. Știți de ce?

Rana nu se vindeca imediat. Puteți să o ungeți cu vreun antiinflamator ori să aplicați un bandaj. Dar rana nu se va vindeca înainte ca toate mecanismele de protecție și de restaurare să funcționeze. Sângele nu poate fi forțat să se coaguleze mai repede, iar celulele să regenereze. Totul se întâmplă la momentul potrivit.

La fel se întâmplă și în cazul psihicului, trebuie să treacă peste toate treptele. Nu puteți reține procesul de vindecare(să deschideți rana) nici să-ș accelerați. Trebuie să aveți răbdare ca să vă vindecați.

Pierderea doare. Despărțirea la fel. Un mesaj cu un conținut trist doar. Un mesaj necitit doare. Un cuvânt nepoliticos doare. Lipsa dragostei doare. Ignorarea doar. Gelozia la fel doare.

Nu trebuie să fugiți, să vă salvați, ci să depășiți această durere. Trebuie să fiți bolnav. Ca în timpul unei gripe, trebuie să stați în pat și să beți ceai cu lămâie. Este necesar să acceptați această durere și stare. Să recunoașteți și să încercați să definiți ceea ce simțiți. „Da, sunt gelos”. „Da, mi-e teamă să-l pierd”. Și să simțiți aceste lucruri. Să plângeți. Să vă înfuriați. Să vărsați furia. Să suferiți uitându-vă la fotografii. Să scrieți scrisori prostești. Nu este cazul să le expediați, ci să le scrieți. Dedicați o parte din timp pentru a simți și conștientiza durerea dată, fără a vă distrage de la ea.

Psihicul va conecta singur mecanismele de protecție. Dacă nu veți interveni, o va face singur. Veți depăși durerea și suferința și veți ajunge la apatie și indiferență. Apoi va urma o conștientizare a celor întâmplate și după aceasta va apărea acceptarea situației și dorința de a continua. Aceasta este ceea ce ați vrut să obțineți imediat, chiar de la început.

Da, este o rețetă destul de ciudată. Dar știți că orice analgezic încetează să acționeze, dar rana nu doare numai după ce se vindecă.

error: Content is protected !!