O poveste despre mătușa Minya: cum să trăiești și să te bucuri de viață

Mina Moiseevna, sau pur și simplu mătușa Minya, era vecina unui prieten de al meu (regizor la studioul de film Gorky).

Sunt cazuri când este suficient să vedeți o persoană doar cinci minute, dar aveți senzația că o cunoașteți de o viața. Exact același sentiment l-am avut și eu după întâlnirea cu Mina Moiseyevna.

Trebuie să știm cum să ne bucurăm de viață!

Îmi amintesc cum discutam cu ea și,dintr-o dată, un apel telefonic. Cineva greșise numărul. O voce bărbătească puternică a strigat de la capătul firului:

– Unde am nimerit?

– Dar unde ați țintit? – l-a întrebat mătușa Min.

Acum este momentul potrivit să vă explic cine era mătușa Minya: o pețitoare profesionistă. La momentul actual când lumea recurge la anunțurile matrimoniale, această profesie practic a dispărut. Dar nu și pentru persoanele care au cunoscut-o pe Mina Moiseyevna.

„Omul trebuie să știe cum să-și laude marfa”. – spunea ea. „Publicitatea este foarte importantă”. Uitați-vă la găina care poartă oul: cotcodăcește să o audă toți. Iar rața nu scoate nici un sunet. Și rezultatul? Toată lumea cumpără doar ouă de găină, de cele de rață nu a auzit nimeni. Produsul nu a fost promovat!

Nu știu ce metode avea pentru a le face publicitate mireselor, dar avea foarte mulți clienți, de dimineață până seara.

Simțeam o adevărată plăcere s-o aud atunci când punea la cale sau încerca să rezolve unele detalii ce țineau de problemele matrimoniale.

– Alo! Da, vă țin minte. Deci doriți să fie tânără, frumoasă, altceva? Și bogată. Nu înțeleg, aveți nevoie de trei soții? De una? Dar să fie așa cum ați descris-o. Am înțeles. Scuzați, dar Dumneavoastră cu ce vă ocupați? Profesor de zoologie? Bine, mai încercați, poate vom reuși să găsim.

– Alo! Cine sunteți? Rosa Grigoryevna? Cine v-a dat numărul meu? Buțhes? Sunt onorată. Ce doriți? Un mire? Pentru cine, pentru fiică? Nu? Atunci pentru nepoată? Pentru Dumneavoastră? Interesant. Dacă nu e un secret, ce vârstă aveți? Treizeci și șase? În ce an ați împlinit această vârstă? Bine, vom încerca să găsim.

– Bună ziua! Yakov Abramovici? Ce bine e că v-am găsit! Dragul meu, știm foarte bine ambii că aveți o fiică insuportabilă care nu vă lasă să trăiți în liniște. Dar, oricum, atunci când îi aduc mirele, nu-i sărutați imediat mâinile și nu strigați că este salvatorul Dumneavoastră, deoarece toți devin suspicioși!

După ce a împlinit vârsta de 75 de ani, a luat cea mai importantă decizie din viața sa, de a pleca în Israel. Și a plecat. A dispărut fără a spune nimănui.

Anii au trecut, multe lucruri s-au schimbat și eu am mers, pentru prima dată, în Țara Sfântă.

Și i-am rugat pe prietenii mei s-o găsească pe Mina Moiseevna, să afle dacă era în viață, iar dacă nu, să afle cel puțin unde era înmormântată.

În dimineața următoare a sunat telefonul în camera mea de hotel:

– Bună! Vorbesc cu marele scriitor rus Sholokhov-Aleikhem?

– Mătușa Minya! – am strigat. Dumneavoastră sunteți?

– Da, da! De ce te-ai mirat atât de mult de parcă te-a sunat chiar Yasir Arafat?

După câteva ore luam deja micul dejun în apartamentul ei, care parcă era o copie a celui de la Moscova: aceleași perdele, aceleași fotografii pe pereți, același televizor mic cu aceleași emisiuni.

– Nu s-a schimbat nimic – mi-a spus ea, scrutându-mă cu privirea. – Este exact așa cum a fost. Chiar și profesia mea este aceeași.

– Cum? Sunteți pețitoare și aici?

– De ce nu? Și aici trebuie să se cunoască miresele cu mirii.

Restul zilei a fost încărcat doar de convorbiri telefonice:

– Alo? Da, vă țin minte. Doreați o mireasă cu zestre bună. Puteți deschide un cont în banca Hapoalim, v-am găsit o mireasă. Ei oferă 50 de mii de sicli. Ce doriți? Să vă arăt fotografia ei? Dragul meu, cu așa zestre cumpărați-vă o cameră foto și fotografiați-o cât vă poftește inima!

– Alo! – și mătușa Minya a început să vorbească în ebraică, ca o mitralieră. E o româncă-evreică nebună, – a spus ea, – punând receptorul. – Are o mulțime de bani și nu șțtie ce vrea! Nu vrea nici blond, nici brunet, doar roșcat! De unde să știu de ce? Poate că are un dormitor de culoare roșie și vrea să aibă un soț de aceeași culoare!

– Alo? De ce strigați așa? Cine v-a înșelat? V-am spus de la bun început că are un copil. Este păcat? Și de ce ar fi o rușine? Deoarece copilul s-a născut înainte de nuntă? De unde ar fi putut ști copilul când este nunta?..

Ascultam așezat aceste dialoguri și eram foarte fericit și încântat! Deoarece mătușa Minya era lângă mine, pentru că, mulțumesc lui Dumnezeu, există anumite lucruri care nu se schimbă în viața noastră.

Uneori mi se pare că dacă mătușa Mina ar nimeri în tundră, în taiga, după câteva zile le va căuta pereche și eschimoșilor de acolo:

– Am o mireasa minunată! Seamănă cu o japoneză. Zestre?… Cerbi?… Este nebun de legat! Eu îi propun o mireasă frumoasă, dar el vrea cerbi! Căsătorește-te și vei avea niște coarne mai mari ca ale cerbului!

Din păcate Tanti Mina nu mai este. După obiceiul nostru nu se permite să le aducem flori celor care nu mai sunt în viață, dar nimeni nu-mi interzice să-i dăruiesc o povestire. Am scris-o în memoria Minei Moiseevna și regret doar că nu o va putea auzi. Mi-ar fi spus

–  Ai fi putut scrie lucruri mai frumoase despre mine! și ai uitat să incluzi fraza mea principală: că ar trebui să ne bucurăm de viață.

V-a plăcut articolul? Recomandați-l și prietenilor Dumneavoastră de pe Facebook.

error: Content is protected !!