O istorioară care ne demonstrează că trebuie să fim atenți atunci când propunem ajutor unei persoane care a pierdut pe cineva drag…

Cine știe de ce are nevoie cel mai mult acea persoană care brusc a suferit o traumă psihică sau un mare necaz? Probabil, povestea acestei femei vă va ajuta să răspundeți la această întrebare.

Eram în stare de șoc și încercam să decid ce trebuie să pun în valiză… Câteva ore mai devreme am fost telefonată din orașul meu natal și am fost anunțată că fratele, soția lui, sora ei și ambii copii au decedat într-un accident rutier.

„Vino cât mai repede!” – plângea mama mea la telefon.

Desigur, eu vroiam imediat să plec la părinți. Însă noi cu soțul Larry, chiar în acel moment doream să venim. În casa noastră era un haos total. Aproape toate hainele curate ale mele și ale lui Larry, precum și ale copiilor noștri, Eric și Megan, erau deja împachetate în cutii. Dar în care anume? Fiind îndurerată, eu nu putem să-mi amintesc!

Îmbrăcămintea murdară era aruncată lângă mașina de spălat. Vesela care a rămas după cină stătea nestrânsă pe masa din bucătărie. Peste tot erau aruncate jucării de ale copiilor.

În timp ce Larry rezerva biletele de avion pentru dimineața următoare, eu hoinăream prin casă fără vreun rost, în loc să fac curățenie prin casă. Nu mă puteam concentra deloc.

Din nou și din nou îmi suna în minte fraza pe care am auzit-o la telefon: „Bill a decedat. Marlyn la fel și June cu copii săi…”

Eram învăluită de ceață. Acest mesaj de parcă mi-a explodat creierul. Orice vorbe de ale lui Larry erau undeva departe. Eu continuam să hoinăresc prin casă.

Larry mi-a spus că trebuie să plecăm la ora 7 dimineața. Apoi el a sunat la niște prieteni pentru a-i anunța despre tragedie. Unul dintre ei a decis să vorbească cu mine.

Acest prieten mi-a spus cu amabilitate: „Spuneți-mi dacă pot să vă ajut cu ceva!”

„Vă mulțumesc mult”, am răspuns eu. Dar nu aveam ce să-l rog. Nu mă puteam concentra.

Dintr-o dată a sunat cineva la ușă, m-am ridicat încet și m-am îndreptat spre ușă. Deschizând ușa, l-am văzut pe prietenul nostru Emerson King.

„Am venit să vă curăț încălțămintea”, a spus el.

M-am pierdut și l-am rugat să repete fraza.

„Donna a rămas cu copilul acasă, însă noi am vrea să vă ajutăm. Atunci când tatăl era pe moarte, eu i-am promis că la înmormântare încălțămintea mea de copil va străluci de curățenie. De aceea, astăzi eu am venit să fac acest lucru pentru voi. Lăsați-mă să vă curăț toată încălțămintea.”

Eu nici nu mă gândeam la încălțăminte, până Emerson nu mi-a reamintit de ea. Dar mi-am adus aminte că duminica trecută Eric alerga prin noroi cu cei mai buni papuci ai lui. Megan la fel avea încălțămintea murdară. Când am venit acasă, am lăsat încălțămintea într-o parte pentru a o curăța mai târziu. Papucii lui Larry la fel nu erau foarte curați.

În acest timp, Emerson punea ziare pe jos la bucătărie, iar eu am adunat toată încălțămintea murdară. Larry a căutat prin cutii și a găsit crema pentru încălțăminte.

Emerson s-a apucat de lucru. Urmărindu-l ce face, eu în sfârșit am putut să mă concentrez. Mișcările lui lente m-au ajutat să-mi ordonez gândurile.

„Trebuie să fac curățenie peste tot”, mi-am spus mie. Eu cu Larry am făcut baie copiilor și i-am adormit.

În timp ce noi spălam vesela. Emerson continua tăcut să curețe încălțămintea. Acest om ne ajuta cum putea. Recunoștința pentru ceea ce făcea, mi-a umplut ochii cu lacrimi și mi-a luat ceața de pe ochi. Puteam gândi și puteam merge mai departe prin viață.

Treptat am făcut curățenie în toată casa. Totul era la locul lui. Când m-am întors în bucătărie, Emerson deja plecase. De-a lungul peretelui stătea toată încălțămintea noastră curățată până la luciu. Mai târziu am împachetat-o în genți și am observat că el a curățat chiar și talpa.

Ne-am culcat târziu, dar ne-am trezit devreme. Dar în casă totul era deja curat. Viitoarele zile urmau să fie foarte triste, însă imaginea omului care tăcea și ședea în genunchi în bucătăria mea cu o cratiță de apă, m-a încurajat.

Acum, dacă se întâmplă vreo nenorocire la cineva dintre ai noștri, deja nu mai sun cu propunerea: „Dacă aveți nevoie…”

În schimb încerc să mă gândesc la un lucru anume care l-aș putea face pentru acea familie. De exemplu, să spăl automobilul, să duc câinele la un azil sau să stau acasă cu copiii.

Mai târziu aceste persoane mă întrebau: „Cum ai înțeles că aveam nevoie de acel lucru?” Întotdeauna răspund la fel: „Știam, fiindcă cândva un prieten mi-a curățat încălțămintea”.

loading...

error: Content is protected !!