Nu suport dezordinea! O fi patologie? Persoanele dezordonate sunt acuzate pe nedrept de lene!

Când eram mică curățenia în cameră era un adevărat chin pentru mine. Știam că mama revine de la muncă cam pe la ora 18, și cu 15 minute înainte de venirea ei mă apuca o stare de panică. Hainele zburau toate sub pat, scaunul ținea dulapul să nu se răstoarne, iar cărțile și jucăriile erau amestecate cu ciorapii… Ciorapii, în general, țin de o poveste aparte, de care mi-e și jenă să-mi amintesc…

Ordinea în viață

În viața de adult nu s-au schimbat prea multe. Deși acum nu mai pun la un loc hainele murdare cu cele curate, să mă adun dis-de-dimineață pentru a merge la serviciu îmi este extrem de greu. În dulapul meu e un haos total, e mai bine să nu-l deschizi… Îmbrac prima haină ce îmi cade sub mână. Nici bucătăria nu trece prin perioade mai bune, iar dacă nu am avea o mașină de spălat vasele, la sigur, am fi nevoiți să mâncăm din veselă de unică folosință.

Înainte de apariția copiilor, neglijența din viața de zi cu zi trecea neobservată. Petreceam puțin timp acasă: concerte, plimbări, seri romantice… Nimeni nu ținea neapărat să fie ordine, iar dezordinea era simplu de ținut sub control. Copiii ne-au umplut casa cu o fericire nebună, iar grija cu privire la curățenie a devenit o grea povară.

Totul a scăpat de sub control: cei doi copii și noul job nicidecum nu erau compatibili cu ordinea și strălucirea. Până la un moment dat, această situație mă deranja, încât după 8 ore de muncă, mă înarmam cu aspiratorul, aranjam pe rafturi hainele împrăștiate prin casă, jucăriile și cărțile. Povestea de seară fusese înlocuită cu adevărate lecții despre importanța curățeniei, plus că nici forțe pentru a citi nu-mi mai ajungeau.

”Devin ca mama mea!” – acesta e gândul care îmi venea ori de câte ori făceam sortarea ”mizeriei” din odaia copiilor. Am conștientizat atunci că greșesc. A face ordine în viața noastră e mult mai important decât să aranjezi hainele frumos pe umerașe. Și fie ce-o fi, dar eu nu voi schimba fericirea familiei mele pe curățenia ideală din apartament!

Ne-am obișnuit să trăim după șabloane și să ne poziționăm în cadre limitate. Și totul ține de această lume sistematizată și obsesiv ordonată, unde într-un continuu efort de a ne ordona viața, ne ciocnim de realitate – viața în sine este imprevizibilă și haotică! Iar orice încercare de a aduce ordine în acest haos nu are sorți de izbândă! Și totul se întâmplă exact invers – ordinea excesivă creează o nebunie și mai mare!

Nu contează cât de mult încerci să faci și să menții ordinea și curățenia, nu vei reuși niciodată, pentru că sunt lucruri temporare și trebuie să înveți să accepți asta. Oamenii care au o dezordine totală în casă par a fi stranii și nedrepți, răi chiar, dar nu este deloc așa.

Acest fapt nu înseamnă că trebuie să trăim în haos și mizerie. Regulile și organizarea sunt extrem de importante și utile, însă nu e cazul le fie supraestimată valoarea. Psihologii au studiat cauzele neglijenței și au ajuns la concluzia că persoanele predispuse să împrăștie lucrurile prin casă și să adune gunoiul sunt, de fapt, mult mai creative decât ceilalți. Este un fapt uimitor, dar real.

Iată opinia doctorului în filosofie, Kathleen Vohs, cunoscut în întreaga lume: ”Cu toții ne dorim să fim mai creativi și să avem parte de cât mai multe experiențe noi. Sfatul meu este următorul: dacă ai o perioadă de blocaj, mergi într-o încăpere în care este dezordine. Acest lucru îți va permite să ieși din limitele pe care ți le impui singur, să percepi altfel situațiile și să vii cu idei noi, creative. Ordinea este rezultatul dorinței noastre de securitate și siguranță, în timp ce dezordinea și haosul reprezintă dorința noastră de a regândi creativ lumea”.

Dar pentru a face abstracție de reguli și a putea trăi într-o dezordine creatoare este nevoie de o putere incredibilă. Albert Einstein a remarcat odată: ”Dacă haosul de pe masa ta este reprezentarea haosului din mintea ta, atunci ce înseamnă o masă goală?”

Persoanele creative nu se cramponează pe detaliile individuale ale vieții lor. Ele văd imaginea de ansamblu, imaginea viitorului, se lasă duși de val și se adaptează ușor schimbărilor, fără a-și irosi resursele și timpul pe lucruri atât de stranii și banale precum ordinea și curățenia zilnică.

Mania de a face ordine și de a o menține este adesea considerată semn al unei tulburări psihologice. Există chiar și o denumire științifică a acestei tulburări – tulburarea obsesiv-compulsivă. Deseori, aceasta degenerează în fobii severe și chiar depresie. Obsesia pentru curățenie poate provoca boala Alzheimer, iar dorința patologică de a scăpa de microbi și bacterii contribuie la dezvoltarea bolilor autoimune.

O abordare sănătoasă față de curățenie nu are nimic patologic, dimpotrivă, aceasta este o ocupație excelentă pentru distragerea de la anumite probleme și pentru crearea bunei dispoziții, întrucât se urmărește în mod exclusiv un rezultat pozitiv. Procesul curățeniei ajută la înlăturarea gândurilor și emoțiilor negative, dar și la structurarea gândurilor haotice.

O înclinație excesivă pentru curățenie este semnul nesiguranței și lipsei de consecvență. Reprezintă un mecanism de apărare față de lumea exterioară, lume în care persoana se simte inconfortabil. Maniacii curățeniei și ordinii devin de necontrolat când vine vorba de detalii minore, neobservate de ceilalți. Însă, rădăcinile problemei sunt, de fapt, mult mai profunde. Aici e necesară intervenția unui psiholog.

Bineînțeles, nu e cazul să cădem în extreme. Ia aminte: arta de a face ordine în casă și în viață nu este deloc simplă, și trebuie să se întâmple simultan. Acestea sunt concepte complementare, nemulțumirea în privința unuia se reflectă inevitabil asupra celuilalt.

Un mediu ideal nu-ți va permite să te deschizi și va da naștere temerilor și anxietății. Amintește-ți ce îți aduce bucurie și vei ști exact de ce anume ai nevoie pentru a fi fericit, iar curățenia o poți lăsa pe mâine!

Arată și prietenilor tăi acest articol!

error: Content is protected !!