Mă bucur că am ajuns la nivelul la care să pot conștientiza acest lucru: sensul dragostei nu constă în a-l face pe celălalt să se îndrăgostească de tine

Ceea ce numim noi dragoste este, de fapt, egoism și infantilism.

Ne-am obișnuit să ne vedem dorințele ca pe ceva real și să ne romantizăm propriile defecte.

Să ne prezentăm propriile vicii din perspectiva cea mai bună.

Când dorim ca cineva să ne atingă, să ne mângâie, să ne excite, să ne îmbrățișeze: este vorba despre pasiune.

Când dorim ca cineva să aibă grijă de noi, să ne rezolve problemele, să ne ofere daruri, să ne întrețină: este vorba despre infantilism.

Când dorim ca cineva să ne iubească cu înflăcărare, să nu poată trăi fără această dragoste, să vrea să petreacă tot timpul împreună și să considere orice alt lucru neimportant: acesta este egoism.

Când ne dorim un copil de la o anumită persoană: este biologie.

Când vrem să ne căsătorim cât mai curând: este o dependență de opinia publică.

Când iubești, nu-ți dorești nimic. Iubești pur și simplu.

Umblăm prin casă, ne spălăm pe dinți, expediem emailuri, cumpărăm pâine, bem ceai, vorbim cu mama și, în același timp, o iubim pe acea persoană. El/ea poate fi în acel moment oriunde și cu oricine. Poate nici nu știe că este iubit de cineva.

Avem diferite probleme pe care trebuie să le rezolvăm, viața decurge ca de obicei, cu toate acestea parcă ne vine a zâmbi.

Da, este un lucru un pic anormal, irațional și straniu.

Dar anume aceasta este dragostea.

Restul este doar pasiune.

Putem construi doar relații, nu și dragoste. Putem lupta pentru viața copilului, pentru primul loc la un concurs sau pentru propriile noastre drepturi, dar nu și pentru dragoste. Așteptăm de la alții responsabilitate pentru cuvinte și fapte, onestitate sau înțelegere, dar nu și dragoste. Dragostea nu este ceva practic.

Dragostea este doar acea căldură plăcută în interiorul corpului nostru.

Și acesta este cel mai bun lucru pe care l-am putea simți vreodată.

Tamriko Sholi

loading...

error: Content is protected !!