Iată cum poți închide ciclul vieții după metoda lui Jung! Te schimbă pentru totdeauna!

Carl Gustav Jung percepea nevrozele și depresiile ca pe niște tulburări care aduc nu doar daună, ci și un anumit folos: oamenii au nevoie de ele pentru a-și lărgi orizontul gândirii și, respectiv, a ajunge la maturitate.

Jung a introdus conceptul de “inconștient colectiv”, a descris diferențele de comportament între introvertiți și extrovertiți, a inspirat oamenii să cunoască mai bine propriul “eu”.

“Viziunea ta va deveni clară doar dacă tu vei putea să privești în inima ta. Cel ce se uită în exterior, vede numai vise, iar cel ce se uită în lăuntrul său se trezește” – scria Jung.

culturacolectiva

El a vorbit despre existența unor cicluri ale vieții pe care fiecare din noi trebuie să le parcurgă.

Totul în lume se schimbă, se usucă, pleacă, moare. Cele vechi sunt mereu înlocuite de ceva nou.

 

Aproape nimic nu rămâne neschimbat: nici oamenii, nici natura, nici relațiile. Problemele apar atunci când noi refuzăm să lăsăm ceea ce a murit deja.

Nouă ne e frică de asta și noi încercăm din răsputeri să ne ținem de ceea ce cunoaștem. Noi refuzăm să încălcăm mersul obișnuit al vieții.

Dacă are loc o criză, fie la serviciu, fie în viața personală, nouă începe să ni se pară că se distruge totul.

 

Noi începem să ne facem griji, să încercăm să restabilim controlul asupra propriei vieți. Din păcate noi n-am fost învățați cum să procedăm corect într-o astfel de situație.

Cea mai bună soluție este să lăsăm să plece ceea ce oricum nu poate rămâne. Stresurile sunt absolut inutile. E suficient să te relaxezi și să accepți ceea ce se întâmplă.

“Nu-l ține pe cel ce te părăsește. Altfel îl vei împiedica pe cel ce vine la tine” – scria Jung.

culturacolectiva

În viață asta nu există nimic veșnic, trece și fericirea, și tristețea. Nu ne putem aștepta ca viața noastră să fie mereu lipsită de greutăți.

Oricine dintre noi are și triumfuri, și căderi, și viață, și moarte – de asta oamenii se tem cel mai mult.

culturacolectiva

Noi preferăm să ignorăm tot ce e legat de pierdere, tristețe sau moarte, încercăm să ascundem asta în colțurile îndepărtate ale conștiinței, încercând să scăpăm de astfel de gânduri prin serviciu, comunicare, alcool.

Dar întristările au dreptul la viață exact așa cum îl au și fericirile. Ele trebuie să treacă prin tine, să le simți, să le plângi, să le suferi.

Și abia atunci când vom avea ocazia să construim o viață nouă pe ruinele celei vechi, vom putea începe un nou ciclu de viață.

culturacolectiva

Dar dvs. ce atitudine aveți față de situațiile când viața este în criză?

loading...

error: Content is protected !!