Cum te simți mamă, de ce oftezi?.. De luat aminte pentru cei care au o bunicuță în devenire.

Este foarte simplu și plăcut să iubești o bătrânică inteligentă. Dar ce să facem cu bătrâna și răutăcioasa babă hârcă? Relațiile defectuoase cu părinții din tinerețe sunt doar vârful ghețarului. Acestea apar mult mai amplu când mama se transformă în bătrânică.

Mama este legătura invizibilă, infinită, inviolabilă pentru totdeauna. Însă va veni ziua când ea va îmbătrâni. Acesta este un fenomen profund care trebuie înțeles în primul rând de cei tineri.

Atitudinea față de vârstnici

Recent am aflat povestea unei familii despre relația cu bunica lor. Nu este o invenție, ci o poveste adevărată din propria experiență.

„Îmi aduc aminte de mama mea pe când era bunică tânără a primilor nepoței. Plină de viață și încredere. Urca nepoțelele în mașină și pleca la casa de vacanțe. „Copiii trebuie să mănânce legume proaspete.” „Trebuie să mănânce ciorbe proaspete în fiecare zi.”

Ea își spunea mereu propria părere despre orice lucru din familia noatră. 

Care sunt problemele de bază dintre părinții tineri și generația mai în vârstă? Fie stabilirea anumitor limite dintre ei, fie ne plângem de nedorința de a primi ajutor din partea celor mai în vârstă, iar uneori se îmbină ambele variante. 

Însă peste o perioadă, brusc am realizat că bunica nu mai este la fel de tânără, nu mai are aceeași putere. Vizitele se răresc și ea devine tot mai bolnăvicioasă, are nevoie de mai multă odihnă. Nu mai poate avea grijă atât de mult de nepoți.

Încerc să o împovărez mai puțin cu grijile noastre, angajez o dădacă sau rog frații mai mari să stea cu cei mici. Însă dacă mult timp nu o rog să mă ajute, ea se supără și întreabă de ce am uitat-o.

Treptat viața ei este cuprinsă de grijile „triunghiului pensionarului”: farmacie-medic-televizor. Ea are rezervat un loc în familia noastră, dar deja este un alt loc. 

Cel mai important este ca bunica să conștientizeze că ea este iubită și dorită indiferent dacă poate sau nu să aibă grijă de nepoți. În ultima perioadă, mergem noi mai des la ea și împreună cu copiii ieșim la o plimbare sau mergem să luăm prânzul la cafeneaua de alături.

Dacă bunica vrea să ne ajute, dar nu are suficientă putere, atunci o rugăm să ne facă niște prăjituri sau biscuiți delicioși. Copiii îi vor ronțăi la școală cu cea mai mare plăcere. Faceți o tradiție din acest lucru, dacă nu are forțe pentru altceva.”

Psihologia bătrânilor și comunicarea cu ei se deosebește de psihologia standard a relațiilor. Iată câteva sfaturi care vă vor facilita comunicarea cu părinții bătrâni.

1. Apelați la sentimente, nu la logică

Bătrânii gândesc după stereotipuri care sunt mai puțin actuale în prezent. Doar răbdarea vă poate ajuta pentru o comunicare plăcută.

2. Schimbați rolurile

Uneori, pentru a evita unele sfaturi în plus, propuneți-le să critice în locul dvs. Vederea bătrânilor este deja slabă, mâinile nu sunt atât de iscusite. Cel mai probabil discuția se va termina cu „Ei, fă ce crezi că e mai bine!”

3. Nu schimbați omul, dar locul

Bătrânii sunt capricioși nu din cauza că sunt răutăcioși, ci din cauza că ei sunt conduși de sentimente, senzații, dar nu de rațiune. Bunicuței îi este incomod să ajungă lucrurile de pe rafturile de sus și de aceea le pune pe toate pe masă. Îi este greu să-și scoată încălțămintea și umblă încălțată. Încercați să aranjați lucrurile astfel încât tuturor să le fie comod.

4. Manifestați interes

Ascultați-i cu atenție, dați din cap în sens de aprobare și interesați-vă de reforma sistemului de pensii. Ascultați-i despre neprofesionalismul meșterilor, despre prețurile ridicate la pâine și lactate. Întrebați-i diferite lucruri chiar dacă par nepotrivite. Aceste lucruri nu îi vor permite bătrânilor să-și aducă aminte de propriile griji.

5. Găsiți-le ocupații

Puneți-i la treabă, chiar dacă va trebui să faceți acel lucru din nou. Omul care este mereu ocupat nu are timp de vorbe deșarte. Un teanc de ziare noi, câteva emisiuni noi la televizor pot face minuni.

Desigur, acesta este minimum ce puteți face pentru părinții bătrâni. Uneori o boală grea îi istovește atât de mult, încât nici o psihologie a vârstnicilor nu ajută. Trebuie să dați dovadă de flexibilitate, încredere și respect chiar de la începutul relației.

Este oare o povară longevitatea părinților? Pentru mine, spre exemplu, nu. Întrucât, faptul că mama bătrână sau bunica sunt lângă mine, îmi dau puteri să trăiesc mai departe.

loading...

error: Content is protected !!