7 tehnici eficiente de a vorbi cu copilul astfel încât să te înțeleagă din prima

A fost suficient să îi spui copilului tău să adune jucăriile înainte de somn și a făcut acest lucru imediat? Pare ireal, nu-i așa? În realitate lucrurile stau cu totul altfel: repeți același lucru de mai multe ori pe diverse tonuri, și niciun efect nu au rugămințile tale.

Publicăm câteva sfaturi din cartea psihologilor copiilor, mama și fiica Zaryana și Nina Nekrasov „Fără pericol: de la naștere la școală”.

Cauzele neînțelegerilor:

Copiii se cred ființe nemuritoare (care, în fond nu este rău), și nici unul dintre ei nu concepe ca lor să li se întâmple ceva rău. De aici și acea atitudine infantilă, inconștientă chiar, pe care o observăm în orice dialog mai ales cu adolescenții.

În general, copiii sunt setați cu totul altfel decât noi, adulții. Din acest motiv, noi ne facem foarte greu înțeleși de către ei. Sau, mai bine zis, ei ne înțeleg, dar în felul lor, trăgând concluzii cu totul altele decât ne dorim noi. Spre exemplu, sunt cazuri în care-i spui fiului sau fiicei: „Strânge, te rog, în camera ta”, copilul se străduiește să strângă, dar în felul său, iar tu, când intri în cameră, descoperi aceeași dezordine, doar că lucrurile sunt așezate altfel. Din punctul vostru de vedere, e o dezordine totală, din al lor: e curat! Doar e absurd să-și ascundă jucăriile preferate prin dulapuri!

La fel se întâmplă și în cazul în care-i avertizăm cu privire la ceva, îi rugăm un lucru sau încercăm să-i convingem de ceva. Gândirea copilului este concretă și practică. Ea va deveni abia în timp profund abstractă. Iar lecțiile și teoriile îi plictisesc.

Apropo de „încuviințări”. Pe noi, părinții, ne scoate din sărite atunci când copiii noștri dau din cap, în semn de încuviințare, de parcă au înțeles totul, dar de fapt nu au înțeles nimic! Se presupune că încuviințarea lor are rațiuni nobile: „ părinți se străduiesc să ne fie bine, și așa nu am vrea să-i supărăm!”

Ce e de făcut? Vorbiți cu copiii pe limba lor, astfel vor înțelege ce vreți de la ei.

1. Explică-i precis și vizual

Dacă vreți ca micuțul dvs. să memorizeze ceea ce-i spuneți, el trebuie:

a) să vadă

b) să simtă

c) să perceapă senzorial și emoțional (să parcurgă informația emoțional, dar și prin organele sale de simț).

Dacă vă doriți ca micuțul dvs. într-adevăr să înțeleagă, explicați-i totul foarte concret, încercând să-l „atingeți” emoțional. E mult mai eficient și numai așa veți pătrunde în subconștientul lui, iar odată ajunsă acolo informația, va rămâne pentru totdeauna.

2. Jucaţi-vă

Jocul este cel mai bun mod de a-i transmite copilului anumite informații.

Cât copilul este mic, toate „lecțiile despre siguranță” trebuie să aibă loc într-o formă jucăușă. De fapt, şi cu copiii mai măricei toate conceptele importante se învață mai bine în joc. De ce? Deoarece jocul pentru copii este la fel de firesc ca și mersul pe jos și respirația.

Când vă jucați, orice sfat este primit fără protest intern, pentru că ești pentru copil şi partener, și prieten.

3. Spuneți-le povești.

Una din metodele cele mai eficiente de a-i transmite ceva celui mic este aceea de a-i spune o poveste în care personajele lui favorite inconștient le compară cu sine.

4. Învață-l, astfel încât să vrea să învețe.

Amintiți-vă de o disciplină nesuferită, la care învățați intens, de frică, înainte de examen, și odată ce ați dat examenul, ați și uitat-o. Așa e și cu cei mici: vor asimila foarte greu ceea ce le este impus cu forța. De vină este acel „protest interior”.

Așadar, sfaturile pe care doriți să le dați celor mici, trebuie transmise:

– fără a le impune

– provocându-i curiozitate și dorința de a afla

– interesant – cu cât lecțiile tale vor fi mai interesante, cu atât e mai mare probabilitatea că le va asimila „excelent”.

Principiul de bază este : învață-l în așa fel încât să-l faci să vrea să învețe.
Sigur că e foarte simplu să-ți așezi copilul pe un scaun și să-i dai o lecție. E imposibil însă să-l faci să asculte o oră.

Dacă nu te mai oprești din vorbit și observi cum privirea celui mic se ridică în tavan, cum își sprijină capul în mâini, cum spune ceva în șoaptă, mișcă din picior sau începe să deseneze, poți fi sigură că el demult nu te mai ascultă!

Poți ține teorii numai dacă:

– ești un foarte bun orator și ai darul de a convinge.

− simți ca cel mic e absorbit de ceea ce îi povestești.

Chiar și în cazul adulților, teoriile se asimilează în proporție de 5 la sută. Așa că, exprimați-vă concret, precis și interesant.

5. Arătați-i cum e corect să procedeze.

Dacă vrei să-i dai posibilitatea copilului să crească și să se dezvolte, va trebui să înveți să te opui opiniei publice. Va trebui să luptați cu prejudecățile, cu ideile învechite, cu părerile celor care „se pricep la toate”.

Desigur că cel mai simplu e să faci cum spun ceilalți, dar cel mai sănătos e să gândești cu propriul tău cap. Apropo, e foarte sănătos să-i învățați pe cei mici mai întâi să gândească și apoi să acționeze (adică să sară, să alerge, etc.)

6. Insuportabilul ” Nu!”

E cunoscut părinților insuportabilul „nu e voie!” Cu NU lucrurile stau chiar mai rău. Nici măcar subconștientul copilului nu vrea să-l accepte!

Orice interdicție este automat respinsă de subconștientul nostru. Și, pentru a asculta ceva și a asimila în consecință, trebuie să facem efortul de a trece peste propriul ” nu vreau, nu fac”.

Amintiți-vă cum reacționați dumneavoastră înșivă la interdicțiile din familie și de la serviciu. Iar copiilor le este și mai greu să facă acest efort. Mai ales când ei de fapt sunt „oameni liberi”. Iar părinții le tot spun: ” Nu, nu ai voie!”,” Nu face!” iar el parcă dimpotrivă, înțelege : ” Fă cât mai repede!”.

Cu întrebările retorice lucrurile stau cam la fel: ele enervează la culme, pentru că la ele nu trebuie practic să răspunzi. Cel mai mult se enervează copiii mai măricei atunci când întrebările voastre au și ceva ironic în ele: ” Nu înțelegi românește? de câte ori să-ți spun…?”

Ce rezultă de aici?

– încercați să evitați cuvintele ” Nu” și „Nu e voie”.

– evitați întrebările retorice (mai ales când aveți o dispoziție proastă).

– fiți atenți la ironii, căci ironia enervează, în special adolescenții care și așa sunt neîncrezători în ei înșiși.

– dacă totuși sunteți nevoiți să spuneți „nu!”, fiți mai tacticoși.

În concluzie, discursul vostru trebuie să fie pozitiv și concret, plin de bunătate și deloc ironic.

7. Repetați în mod diferit.

Fiecare informație nouă pe care o recepționăm ajunge în memoria de scurtă durată. Acolo este păstrată în medie trei zile, după care fie se șterge, fie trece in memoria de lungă durată, adică se reține pentru un timp îndelungat.

Informația este asimilată în memoria de lungă durată:

– dacă este o informația emoțională;

– când omul o repetă, se întoarce la ea și îi spune creierului: am nevoie de ea, este importantă, memorizeaz-o!

Ideal ar fi astfel: ai primit o informație nouă, repet-o peste trei zile, peste o săptămână – două – trei. Și repetiția informației ar trebui să se facă în mod diferit, ca să nu te plictisești.

Prin urmare, copiilor noștri, trebuiesc comunicate atât lucrurile simple, cât și cele mai complicate. Copilul crește, însă regulile nu se schimbă. Ele doar se completează și se dezvoltă, apar situații noi, însă esența se păstrează.

error: Content is protected !!