10 lucruri, care se schimbă după moartea unui părinte

Nu credem că ceva sau cineva vă poate pregăti de moartea părinților. La orice vârstă, aceasta este o lovitură, puterea căreia nu o puteți estima din timp. Dar într-un fel sau altul, într-o zi veți pierde legătura cu ei și înțelepciunea lor. Va trebui să vă obișnuiți cu ideea, că de acum înainte va trebui să vă descurcați singur cu toate problemele.

Vă prezentăm experiența unei femei care și-a pierdut părinții:

„Am pierdut ambii părinți în ultimii doi ani. Mama a plecat din viață pe neașteptate. Se pare că medicii nu au înțeles, de ce și cum s-a întâmplat acest lucru. Tatăl meu, a fost răpus de cancer.

Mama era unica persoană pe care o puteam suna oricând, în orice moment al zilei și să mă plâng de orice. Doar ei puteam să-mi deschid sufletul în totalitate. Și asta nu pentru că sunt o persoană închisă și nu am prieteni. Dar pentru că, numai mama mă compătimea și doar înțelepciunea ei m-a ajutat mereu să mă descurc în orice situație dificilă.

Sfaturile prietenilor nu funcționează. Iar recomandările părinților – întotdeauna!

Mama m-a învățat că empatia și generozitatea sunt mereu recompensate, dacă nu imediat, atunci în perspectivă, cu siguranță. Tatăl meu, care era un om realist cu simțul umorului dezvoltat, era unul din cei mai blânzi oameni pe care i-am cunoscut vreodată. El știa întotdeauna că problemele oamenilor nu prezintă nici o importanță. Și dacă aveam nevoie să aud din nou această  idee, întotdeauna îl telefonam.

Durerea după pierderea părinților traversează mai multe etape. Dar nu trece niciodată!

Iată încă 10 lucruri pe care le-am însușit după ce mi-am pierdut părinții. Sper că această experiență vă va ajuta să vă revedeți măcar puțin comportamentul.

1. Telefonul meu mai mult niciodată nu este mai departe de mine decât la 1 m distanță. Ultima dată când telefonul nu era lângă mine, am scăpat apelul mamei, care acum nu mai este. Am ratat ultima șansă de a vorbi cu mama.

2. Doar gândul la moartea mamei mele, îmi provoca durere fizică. Această perioadă a durat aproximativ 6 luni după moartea mamei. Eram realmente sfâșiată de această durere.

3. Moartea ambilor părinți a rupt legătura dintre mine și rudele mele îndepărtate. Când părinții nu mai sunt, devine aproape imposibil să păstrezi legătura cu toți verișorii.

4. Sunt foarte supărată pe mine, că fiul meu a comunicat foarte puțin cu bunicii săi. De când s-a născut, probabil i-a văzut nu mai mult de cinci ori. Și acum mă simt de parcă l-aș fi jefuit. Era o dragoste deosebită între părinții mei și nepotul lor, așa că de vină pentru că ei nu s-au întâlnit mai des este doar munca mea. Mai bine zis, chiar eu.

5. Acum înțeleg cât este de stupid: să înlocuiești timpul petrecut cu cei dragi, cu timpul petrecut cu prietenii sau colegii. Acum aș schimba tot acest timp pentru a-mi petrece timpul cu mama și cu tata, chiar și în raport de 1 la 1000.

6. Nu vă judecați niciodată părinții. Manifestați mai des recunoștința și respectul. După ce pierdeți părinții înțelegețăi cât de important este să-ți ții limba după dinți, atunci când ești supărat pe ei sau vă certați. Viața este trecătoare. Nu pierdeți timpul cu emoții negative față de cei apropiați.

7. Nimeni și niciodată nu se gândește că părinții într-o zi vor muri, de aceea trebuie să petreceți mai mult timp alături de ei. Sunați-vă părinții, chiar astăzi!

8. Nimeni nu poate înțelege ceea ce simțiți. Nu veți putea vreodată explica toată durerea din interior. Mai bine renunțați la aceste încercări.

9. Se spune că timpul vindecă totul. Dar nu este deloc așa. Chiar și peste mulți ani veți simți aceeași durere, de parcă s-a întâmplat totul ieri.

10. Fiți pregătit pentru aceea, că de fiecare dată când vedeți prietenii sau pe cineva necunoscut alături de părinți, îi veți invidia puțin. Sau veți simți gelozie.

Ei au sărbători de familie, participă la tot felul de ”reuniuni” de familie. Sunt nevoiți să-și ajute mereu rudele, ceea ce este un lucru este minunat!

Au trecut 10 ani de când mama nu mai este alături de mine. Dar numărul ei este încă înregistrat în telefonul meu. Și încă sper că într-o zi mama mă va suna. Măcar în vis…

Moartea părinților mei m-a schimbat pe mine și viziunea mea asupra lumii înconjurătoare. Părinții au reușit să mă facă mai bun decât au fost ei. Mi-au demonstrat ce fel de mamă trebuie să fiu pentru copiii mei. Aceasta este cea mai valoroasă moștenire a lor, care mereu va rămâne cu mine”.

error: Content is protected !!